sâmbătă, aprilie 29

Despre ape, oameni, zile sfinte si Dumnezeu

Am privit cateva din reportajele facute pe malurile Dunarii. Am vazut oameni plangand, suparati pe soarta sau multi dintre ei resemnati, negandu-l pe Dumnezeu. Aproape nici unul dintre ei capabil sa zica "Hristos a inviat!". Oamenii acestia nu au uitat ca a fost Pastele. Numai ca nu vor sa-l accepte. M-am intrebat de ce oare tocmai acum, in zilele sfinte, apele au dat peste ei? Cumva astea-s patimile lor? Platesc pentru pacatele multora dintre noi? Sau oamenii acestia de langa ape sunt mai pacatosi decat noi?
Am crezut ca Dumnezeu a lasat ordine deplina in natura. Poate ca atunci cand ordinea asta e perturbata nu e vorba de el...
Nu sunt o adevarata cunoscatoare a credintei crestine, mai degraba incerc sa mi-o interpretez din punctul meu de vedere. Si cred in legile fizicii aplicabile in sistemul newtonian...nu-l inteleg prea usor pe Eistein. Adica as putea sa-mi explic unele lucruri care se petrec in jurul nostru, mai bune sau mai rele. Dar ceea ce s-a intamplat cu acesti oamenii in aceste zile ma face sa cred ca uneori echilibrul si firescul lucrurilor din jurul noastru sunt supuse altor interventii.

vineri, aprilie 28

Vineri seara si punct.

Vineri...putin Cohen, vin alb, miros de trandafir salbatic si-un film ( sper ca bun, doar e Lars von Trier) Dancer in the Dark. Chiar imi place. Mai devreme am picotat ciupita de tantari la d-nul si d-na smith (super woman & man :D)...pac-bum, uite ca in mine nu intra glontul...pacat, vroiam sa vad si eu cum se iubesc frumosii lumii (am eu cate ceva de zis despre a lor frumusete, dar altadata). cert e ca s-au iubit, in film macar.
Azi n-am avut chef sa scriu...despre ce? cum a pierdut Steaua si cum am plans noi apoi? ne-am batut vecinul dinamovist sau nevasta, biata de ea. Nu-i mare bai, suntem invatati sa pierdem, sa visam, sa facem planuri, sa vorbim mult...dar nu sa ajungem in finala.
Sa aveti un sfarsit de saptamana minunat. Noapte buna...am plecat la film.

joi, aprilie 27

Jocul cu Mobilu'

"Despite limited evidence, cellular telephones have been claimed to cause cancer, especially in the brain. In this Danish study, the authors examined the possible association between use of cellular telephones and development of acoustic neuroma. Between 2000 and 2002, they ascertained 106 incident cases and matched these persons with 212 randomly sampled, population-based controls on age and sex. The data obtained included information on use of cellular telephones from personal interviews, data from medical records, and the results of radiologic examinations. The authors obtained information on socioeconomic factors from Statistics Denmark. The overall estimated relative risk of acoustic neuroma was 0.90 (95% confidence interval: 0.51, 1.57). Use of a cell phone for 10 years or more did not increase acoustic neuroma risk over that of short-term users. Furthermore, tumors did not occur more frequently on the side of the head on which the telephone was typically used, and the size of the tumor did not correlate with the pattern of cell phone use. The results of this prospective, population-based, nationwide study, which included a large number of long-term users of cellular telephones, do not support an association between cell phone use and risk of acoustic neuroma."
Noile studii acuza Mobilul de crestere a nivelului de stress cu urmari negative in special asupra femeilor. Bineinteles in cadrul familei , unde femeia este si asa suprasolicitata de treburile casnice.
Tot el este acuzat de "suprasolicitare" a echipamentului medical (interferenta electromagnetica).
In privinta accidentelor auto, studii similare prezentate pe acelasi site medical vorbesc de o crestere a riscului de accidente cu 38% in cazul folosirii lui. Alt studiu acuza telefonul de scaderea atentie pe plan vizual, similara cu a conversatiei cu celelalte persoane din masina (asa ca nici hands-free-ul nu e o solutie).
Cam usurele studiile astea ale lor. Nimic despre alte efecte pe plan biologic. Ne-au inchis gura in 2005 cu studiul mai sus amintit...nu facem cancer domne, chit ca-l tinem langa cap...

miercuri, aprilie 26

Jocul de-a Cernobalu'

Rusii comemoreaza 20 de ani de la catastrofa prin producerea unui joc pe calculator care reproduce momentele imediate exploziei. Cu zombii si alte creaturi ciudate cazute prada emisiei de raze gamma si neutroni, specialisti cu urechile bine astupate (dar si masti de ceva protectie), naivi si supusi vocii natiunii, veniti sa limiteze efectele dezastrului, cu conspiratii in jurul evenimentului. MAi e nevoie de un an pana ce jocul va aparea pe piata, caci trebuie sa primeasca aprobarea Serviciilor Secrete (nu e o gluma, nu?). Realitatea e cumva cinica cand vine vorba de aceeasi sovietici. Si cruda in acelasi timp atat pentru noi ei si pentru noi: vocile spun ca emisii de radiatii strabat mantaua de fier-beton al celui de-al patrulea reactor. In schimb rusii au puterea sa se distreze cu propria durere. Sau vor sa sustina amarul concept de transparenta de pe atunci al lui Mihail Gorbaciov - Glasnost. Transparenta, si aia acoperita cu perdea care a fost adoptata mult prea tarziu, atunci cand secretul tragediei inconjurase bine granitele statului. Nu am decat sa le urez bafta multa in comercializarea jocului pe viitor si castiguri pe masura pe care sper sa le orienteze spre refacerea "sarcofagului" de protectie...bine, astea-s planurile mele de aici, nevoile lor se ridica la cateva miliarde de dolari.
Un singur lucru as vrea sa amintesc...am vorbit de curand cu cineva care lucreaza intr-o maternitate dintr-un spital local si care era ingrozita de numarul crescut de copii nascuti cu sindrom Down in periada i987 si inceputul lui 1988, adica imediat dupa. presupun ca nu-i o simpla coincidenta...n-am avut timp sa citesc ceva despre urmarile pe plan biologic ale acestei tragedii ( stiu ceva de declansarea diferitelor soiuri de neoplazii, in special tiroidiene) dar promit sa demasc eu greselile astea ale noastre...:)

sâmbătă, aprilie 22

Beverly Hills, 90210


Va mai amintiti? Era pe TVR 1 la inceput, sambata seara si apoi pe Pro TV. Cati dintre voi nu ati incercat sa va identificati cu cate vreun personaj? Stiu ca era "special moment of the week" pentru mine, le sorbeam fiecare vorba, gest, model de rochie, costum de baie si machiaje. Kelly imi era favorita, Brenda cam frustrata, Andreea cuminte si la locul ei, genul de fata care stie ce vrea de la ea, plina de succes profesional, dar evident esec sentimental, Donna, fata lu' tata, razgaiata si prostuta, iara baietii..pentru Brandon am facut pasiune, frumos si destept, ce altceva sa imi mai doresc, Dylan imi parea pasional si sarmant, iar Steve "un baiat bun in general". VAi ce amintiri...stiu ca aveam gasca mea de amici pe vremea aceea, adica clasele VIII-X, si faceam tot posibilul sa fim ca adolescentii "de aur" ai Americii. Caci, trebuie sa recunosc viata lor era mult slefuita, era o lume de puf si parfum de verzisori, masini luxoase si studii platite de babaci.
Cu cate tunsori a la Kelly nu am zapacit toate coafezele din oras si cate n-as fi dat sa am silueta Donnei...in final am gasit-o mai accesibila pe Valery.
Nu stiu cum m-au poditit as amintirile, dar filme ca asta sunt fara indolaia legate de adolescenta mea. Si bravo lor, caci obiectivi fiind aveau partea lor educativa. Bine, asta nu prea pricepea tata pe cand eram eu a VIII-a si se uita cam chioras la serial. ( too much sex pentru fiica mea) Putin mai tarziu faceam echipa cand il vedeam, il scapa de multe sarcini parintesti.
Ce sa mai adaug la Rememeber..a... chiulul meu de prin generala pentru "salvati de clopotel" Ce ziceti si de asta? Uff, am sa infiintez canalul TV "soimii patriei" pentru noi..sa vedeti voi audienta:)

A la recherche du temps perdu...

Sper sa nu ma auziti zicand asa ceva dupa sarbatorile Pascale. Caci nu stiu de ce, noi romanii ortodocsi intram intr-o stare de lancezeala, odihna puturoasa, trezita de ciocnitul de oua dupa ce luam Lumina Invierii. Daca pana la slujba de Inviere suntem intr-o continua agitatie browniana de batut covoare, sters geamuri si cumparat verdeturi si miei de prin piete, in duminica Pastelui ne lipim sanatos si ireversibil pentru vreo 2 zile de scaunul mesei si fotoliu. Asta daca nu, prin cine stie ce revolta stomaco-intestinala nu luam drumul Urgentelor.
Spre exemplificare va spun cum e la mine...
-sambata 17:33 terminat curatenia, chatuit putin, incercat putin rezidentiat (vine Pastele, totusi, sa o lasam moale)
-sambata, 19:00 mici pregatiri pentru slujba, cautam luminari, umbrele ca are sa ploua, facem organizarea plecarii cu vecinii, etc, etc
-sambata, 21:00 cautari asidue prin frigider-scurtul post lasa urme si mirosul pacatos de cozonac, drob face ravagii prin cavitatea mea bucala. incerc bomboane de post, putina margarina, numarand constiincioasa orele care ma despart de prima masa de Pasti (adica ora 2 a.m., dupa ce asistam pentru f putin timp la slujba)
- incerc un film, mai asez masa, doar, doar, se face odata miezul noptii
- 23:30 imbracati, cu lumanari pregatite ne incolonam pentru scurtul drum spre Catedrala orasului...masa e deja pregatita :)
- slujba, intoarcerea acasa..si masa...chit ca e 2 noapte mananc orice...tre sa testez totul
- dimineata : biserica (cel care se trezeste primul are misiunea sa se duca sa ia Paste);
-masa indestulata iara
- tv
-masa
-somn
-masa
-tv, eventual pleci cu d-ale gurii pe la rude
-masa
-somn
Poate nu va fi asa!Fac un efort...pe care il incerc an de an, fara succes.
E o maladie contagioasa leneveala romanului de Sarbatori!Noroc ca e scurta...poate ar trebui ca macar in astea 2 zile sa comunicam mai mult unii cu altii, sa ne bucuram de mese nu ca moment de aprovizionare calorica, ci de impartasit ganduri, sentimente unul altuia.
Si , mai presus de toate, sa privim sarbatorile ca moment de regasire pe noi insine, alaturi de Dumnezeu...Dumnezeu ne asteapta oricand la El, dar acum cu atat mai mult putem sa ne bucuram de dragostea Sa!
Paste Fericit!

vineri, aprilie 21

Indopatu' cu mass messages

"Send instant message to ALL in Group.." aveti mila de mine si de multi altii si nu dati send...va roooggg. Nu-s curcan (parca ala se indoapa) sa mi se bage pe gat, ma rog pe ecran, linkuri spre fel de fel de chestii mai mult sau mai putin interesante. Nu le contest inutilitatea, recunosc ca pe vremuri, cand inca aveam rabdare sa le citesc, mai gaseam si lucruri bune pentru luminarea mintii noastre. dar...stau si eu concentrata pe cat pot la un film cu status "film, do not disturb" si buff mi se lumineaza ecranul cu ceva scriere albastra si aud bing-bang-ul caracteristic. Sau nu apare nimic, ci numai clopotelul suna si atunci ma ridic sa vad cine ma buzzaie, gandind ca cine stie ce chestie urgenta primesc. Dezamagire..era un mass message. Linkuri spre site-uri 3x, pagini de ziare, filmuletze cu animale, cereri de donari de sange, etc, etc
Si, ca sa am tacamul complet cu aceasta JUNK MAIL si sa nu ma simt ignorata mail-ul meu e plin cu chestii similare...sau mai grav, URGENT trebuie trimise la alti 5-10 nefericiti din lista mea de mesaje, ca altfel dau peste cine stie ce grozavie a destinului.
NU credeti ca e o chestie de bun simt sa nu trimitem decat celor ce sunt pasionati de asa ceva... sa lasam lejeritatea la o parte si sa facem o selectie a prietenilor pe care sa ii onoram cu mesaje???

luni, aprilie 17

damn..unde mi-s tineretile???

Nu va speriati!! Nu imi numar ridurile si nici firele albe! Si nici ceasul biologic nu-mi ticaie (unele prietene zic ca ceasul lor a inceput sa bata...oare la mine se vrea intors?). In fine, am iesit azi extenuata dupa o zi cu scoala din plin...si dupa o noapte pierduta, din care jumatate am fost cinematofila:P. Sa va zic cum mi-a fost itineraru'...moarta de somn am facut pasi ( da merg pe jos...adica 10 min) pana la maternitatea Giulesti. Aici somn dulce, trezit din cand in cand de cate o intrebare (ce naiba, ca oricum tot retorica ramane!!) a asistentului ginecolog cu privire la cine stie ce stramtori pelvine. Lucruri de altfel extrem de utile viitorului meu profesional si nu numai....asa ca dupa o lupta indelungata cu somnul m-am autodeclarat victorios invinsa si am ratat ultima parte a cursului de ginecologie.
Numai ca, dupa-amiaza, am scary movie - ATI (anestesie si terapie intensiva), materie cu prezenta (si somn) obligatoriu. Si daca in 6 ani nu am reusit sa adorm vreodata ca lumea la un curs...acu am si visat...bine, intrerupta de cateva ghionturi laterale si de 2 colegi mai indepartati care faceau pe ceasul desteptator cu mine...dupa 5 ore de tinut pleoapele deschise in scobitori, timp in care se presupune ca am inteles protocolul european de resuscitare si ca am suflat in plamanii papusilor gonflabile ( nu ziceti la nimeni, dar ca sa fac priza mai bine intre compresa si gura lor ma gandesc ca-i George Clooney) am plecat de-abia tarsiindu-mi pantofii spre casa...
VA intrebati de ce imi plang tineretile?? Pentru ca ma intreb cum naiba ii rezistam unui program si mai lung, si zilnic pe deasupra, acu vreo 5 ani...cand incepeam dimineata cu ora de aerobica (prezenta obligatorie) apoi cu vreo 2 cursuri si in final cu o lucrare practica de anatomie...cu sticksuri in plasa imensa, imprastiate printre manecile halatului lung, in zdroncanelile instrumentarului de anatomie si ale unei sticle de apa tinuta in caldura celor 12 ore de cosmar de anu' I la medicina.
Ca sa nu mai zic de placerea nebuna si razbunatoare a cate unui asistent (student in an terminal) care facea dovada intregii sale daruiri scholastice si se apuca sa imi faca cine stie ce disectii pe la 7 pm, urmate de desene cat mai "didactice", din care, in mintea mea nu ramanea decat un labirint de nervi, artere, vene...si formol...Doamne fereste!

sâmbătă, aprilie 15

Unde e acasa?

Cum e acasa? De fapt unde e acasa pentru voi? Dar pentru noi, provincialii? Cei veniti cu saltele, cratiti, veioze, ursuleti de plus si geamantane in portbagajul masinii parintilor acum cativa ani? La camin, in patul cel de sus din randul celor 3 suprapuse, in apartamentul inchiriat, propriul apartament sau tot ACASA? Acolo, unde plecati cu geanta goala si de unde va intoarceti cu tot meniul urmatoarelor saptamani de viata pe cont propriu? De unde aduceti portofelul plin?
Pentru mine, acasa a ramas tot acasa. Bineinteles, in doze minime, un weekend la 2-3 saptamani, nu mai mult. Suficient insa sa-mi fac reincarcarea bateriilor (dap, si financiaro-culinare). Cam greu redevin insa cea de altadata. Asta pentru ca parintii nu vad venirea noastra ca ceva normal, ca si cum m-as fi reintors acasa de la liceu. Nu, sunt invitat oficial. Parca si camera mea devine una de oaspeti, iar ospatul de weekend unul pe masura. Apoi incepe seria vizitelor matusi, vecini...etc:).
Acasa, loc devenit imposibil pentru invatat, caci parintii au cam uitat cum e sa vorbesti in soapta cand pruncul studiaza...
Traiesc adesea sentimentul ca le invadez intimitatea "batranilor" pe cale de pensionare, desi imi doresc tare mult sa ma priveasca ca pe fata lor de altadata....
Acum, cand am venit, am fost uimita sa regasesc vreo 2-3 poze de-ale mele inramate si puse la loc de cinste. Nu-s cam multe am intrebat?...eh, ce vrei si tu, noi cu astea am ramas de-acum incolo, mi-a raspuns tata...

Nu, va inselati, ati ramas si veti ramane cu noi...la distanta sau nu, prin telefon sau chat, am ramas pentru voi aceeasi, copilul vostru care, desi nu vrea sa recunoasca, are inca nevoie de dojeneala voastra...

miercuri, aprilie 12

Pulitzer Prize 1994


Terifianta, ingrozitoare, apartine Umanitatii, e rezultatul indolentei, egoismului unei lumi intregi. Unii au considerat-o un trucaj. Poza surprinde foametea din Sudan.Ziaristul a parasit locul respectiv imediat dupa realizarea instantaneului. A urmat o perioada de depresie si apoi sinuciderea. Lasitate oare? nu comentez inca, astept sa vad reactii..si nu indolenta...

luni, aprilie 10

Cresc copilul in rate..:D

Nu, asta sper sa ramana o gluma si sa nu imi cresc copilul in rate...dar poate am sa imi repar dantura in rate...(slava Domnului ca nu am inca probleme). Azi am ramas tampa, uimita de o reclama de pe unul din zidurile metroului, statie cu larga audienta, Unirea. "Vreti sa nu mai aveti probleme cu dantura? Sa nu mai puneti bani la ciorapi pentru problemele dentare? Ei bine noi va oferim solutia:plata in rate"....si o adresa de net pe care nu va o dau ad-literam (nu de alta, dar fac reclama gratuita) www.dinti***in***rate.com
Intru pe site si aflu lucruri extrem de utile, cum ca nu am nevoie de girant, nici de acte prea multe, nici de un venit prea mare..suna cunoscut urechilor noastre, obisnuite cu lungile pauze de reclame la tv.
In Romania noastra (ne-am nascut in ea si asta ne ocupa tot timpul sau cam asa ceva zicea un personaj tanar si nelinistit al mass-mediei noastre) unde nu exista decat 2 clase, prea bogati si prea saraci, gasim, in spiritul nostru practic, solutii de supravietuire. Una "fashionable" in ultimii 2-3 ani e plata pe luna pentru ... aragazuri, cratiti, gresie si faianta, polonice si epilatoare...& dinti..deh din titan si portelan.
Si asa Mos Roata poate acum sa zambeasca a la Colgate chit ca are nevoie de 2 ani sa imparta pensia amarata cu dentistul.
Bine e o problema..nu trebuie sa ai nici prea multi ani, maxim 65, altfel domnul doctor nu-ti aproba contractul. Daca iti pui tu dinti si intr-un an iti schimbi traiul pamantean cu cel din ceruri? Ce face el? De unde sa isi ia restul banilor?Dintii nu are cum sa tii ia, de girat n-ai girat cu nimic...stiu suna grotesc, dar astia suntem...
Chiar stau si ma intreb, desi sunt aproape sigura..locul de veci (adica pentru numai 7 ani, la un metru sub pamant) se poate plati si in rate? Nu de alta, dar putem sa ne luam masuri de timpuriu, sa fim siguri ca onoram toate ratele.
Din ce in ce mai mult realizez ca traim o tragi-comedie, amara amagire a unor suflete naive, care incearca sa isi pastreze decenta.
Si serios ma intreb unde vom ajunge. Mi se pare aberanta ideea de a-mi plati dintii in rate, in contextul in care exista un sistem de asigurari de sanatate. Macar din bun-simt am putea camufla grotestile oferte cu un sistem de plata pentru serviciile medicale, considerate inca in Romania un moft.
Sper ca nu voi ajunge sa vad plata in rate pentru cofrajul de oua sau batonul de salam..dar cine stie...necunoscute ne sunt caile Domnului.

duminică, aprilie 9

Inapoi la Big Bang

Baiatul acesta are niste idei magnifice...de aceea m-am bucurat sa-i preaiau spusele si sa ve ofer o simpla instruire de weekend in ale fizicii...nu va uitati urat la mine, va va trezi interesul, trust me:)



"Intreaga energie a universului se afla disipata printre noi … intr-un stilou care cade de pe masa, intr-o tigara care arde, in bateria telefonului .. pana la cea mai mica forma de energie, cea a electronilor care se invart in jurul nucleilor. Toata energia universului se conserva, se transforma dintr-una in alta, din cinetica in potentiala gravitational, din caldura in miscare etc.

Caldura. Caldura sta la baza energiei, mii de milioane de molecule care circula haotic, in aer, in celulele noastre, in orice substanta. Facand abstractie de natura acesteia si de masa ei, caldura depinde si de temperatura (Q = m*c*dt). Scala Celsius este relativa, noi oamenii am insemnta cu 0 gr C temperature de inghet a apei, fata de care facem referinta. La fel este si scara Kelvin. Pe cea din urma o putem considera insa mai aproape de temperatura absoluta/ideala tocmai prin faptul ca referinta de 0 grade Kelvin o reprezinta temperatura de 0 absolut, in care toate formele de energie inceteaza. Practic caldura devine nula absolute. Moleculele inceteaza miscarea browniana, electronii nu se mai invart in jurul nucleului, inceteaza actiunea fortelor newtoniene... cum s-ar zice lumea ingheata TUN :D Pretty cool, ha?

Sa incercam asadar sa o inghetam :) .. hehe.. ne-ar trebui un frigider meserias de tot.. Stiti cum functioneaza un frigider? Absoarbe caldura din interiorul lui si o transmite mediului exterior.. cum am zis.. energia se conserva.. nu putem ingheta pur si simplu materia.. dar putem sa absorbim caldura si sa o ‘mutam’ in alta parte.

Prin urmare nu putem ingheta intreg universul pana la 0 Kelvin.. deoarece energia sa totala ar fi 0 si asta contrazice conditia de conservare. Daca insa am raci toti atomii pana la 0 K, mai putin unul singur.. atunci acestuia ii ramane dificila sarcina de a compensa, de a duce pe umeri intreaga energie a universului.. Va dati seama ce ‘incins’ ar fi saracul atom? .. si in acelasi timp ce liniste ar fi in restul universului? ..

Procesul se aseamana cu moartea unei stele. Dupa explozie, aceasta se raceste si isi restrange volumul foarte mult, pana la o gaura neagra, a carei energie echivaleaza cu steaua initiala. Masa ei fiind foarte mare si volumul mic (asadar concentrare energetica mare), gaura neagra ‘se hraneste’ cu materia din jur, care devine atrasa de valoarea foarte mare a fortelor newtoniene de atractie (F=k*m*M/2). Revenim la saracul nostru atom din paragraful anterior, nevoit sa detina intreaga energie. Acesta ar antrena in acelasi chip toata materia din jurul lui. Materia este insa racita, si difuzia de caldura e iminenta .. lucru care probabil ar duce la un Big Bang.

Daca am reusit sa transmit ideile mele.. si daca v-au placut, astept comentarii de aprobare :) .. pentru ca imi propun sa va mai povestesc despre caracterul oscilator (deci periodic) al vietii universului si despre misterul transformarii materiei in energie si invers .. desigur daca imi permite si gazda acestui blog :P" (mihneasim)

n.r. permite, permite gazda
apropo de ceea ce scrie my special guest star va recomand o carte exceptionala "Scurta istorie a timpului" de Stephen Hawking, unul din marii savanti ai timpului nostru ca incearca sa ne lamureasca cu privire la infinitatea Universului, reversibilitatea timpului...

vineri, aprilie 7

Daca nu exista Dumnezeu, totul este ingaduit

Mi-a ramas in minte un citat dintr-o carte pe care n-am avut rabdarea sa o termin: Fratii Karamazov. In fine citatul l-am descoperit in alta carte si suna cam asa:"Daca nu exista Dumnezeu, totul este ingaduit" Suntem oare ingraditi de credinta crestina...nu cred, socotinta credintei noastre include iubire, bunatate, inteligenta, rabdare, evlavie, deci capacitatea omului de a se exprima asa cum e firesc.Totusi, daca nu exista Dumnezeu nu mai exista oprelisti, putem patrunde dincolo de granitele absurdului. Si nu numai noi oamenii ramanem fara oprelisti, ci si ceea ce ne inconjoara, Natura, Universul. Ordinea legilor atat de bine scrise ale Universului s-ar spulbera si s-ar naste Haos...dar nimic din toate astea nu se intampla, pentru ca Dumnezeu exista si ne priveste cu ingaduinta.
Necredinta as privi-o cu ingaduinta la cei mai putin instruiti, caci cu cat iti aprofundezi studiul asupra celor ce te inconjoara, asupra mecanismului de existenta al fiintei umane, realizezi tot mai mult ca exista un Mare Programator. de exemplu fiinta umana are totul pus intr-un echilibru perfect, mersul prost al unui mecanism (de exemplu unul metabolic) este imediat reglat de interventii indelung gandite. Exista un "soft"pentru toate. Cat as fi vrut sa inteleg modul in care functioneaza analizatorii in corpul uman (bine , aici nu m-am omorat cu studiul) mi-a fost imposibil si in acelasi timp uluitor. Cum reusim sa auzim sau sa vedem? Sau sa revedem imagini din trecut? Noi detinem poate cel mai precis soft. Unul cu zeci de Kilobites presupun (imaginati-va cata informatie acumuleaza gandurile noastre), unul in care exista saved memory, sau un recicle bin la care din cand in cand dam restore.
Codul genetic atat de precis si invariabil programat, atomul cu o structura atat de stabila...oare sa fie intamplator, spontan..hai sa fim seriosi...
Nu-i cumva ceva cibernetica pe aici?
Ma gandesc adesea ca la baza ni s-a dat un soft simplu de functionare, pentru nevoi minime, de alimentatie, existenta, reproducere, ceea ce e innascut, dar ingaduinta Dumnezeiasca a dat posibilitatea unei upgradari, a lasat posibilitatea evolutie noastre in viitor. Bunul-simt, masura, ni le cere Dumnezeu, insa uneori le pierdem (poate prin interventii Luciferice) si ne virusam softul cu Haos...asa apar tragediile si greselile noastre.
Si poate, ceea ce ramane de necontestat si dovada ca exista cineva care ne-a construit atat de armonios de la marele Big-bang pana acum este Infinitatea Universului. Daca fizica i-ar gasi o limita , o explicatie poate nici acceptul meu n-ar fi pe deplin. Dar, atata timp cat ne intindem la infinit, fara limita si acelasi timp intr-o perfecta armonie avand ca dar suprem "liberatea", mi-e tare greu sa cred ca nu am fost creati de-un Mare Programator.

joi, aprilie 6

Copii "premianti" premiati

M-am hotarat ca azi sa fiu critica si intransigenta. Totul se trage de la o cearta surprinsa pe un forum cosmopolit pe tema unei gentutze pe care o distinsa domnisoara, fata de profesor universitar cu multiple orientari mai mult sau mai putin politice, isi permisese sa dea nici mai mult nici mai putin de 1600 euro. da, probabil ca acum trageti adanc aer in piept si convertiti aceasta suma intr-un acont dat pentru masina, vrei 2-3 rate la apartament, un laptop plus super vacanta...
Eeee, numai ca acesta fatuca spunea cu mandrie ca i se pare normal sa fie rasplatita pentru ca e o fiica capabila, care invata foarte bine, care a studiat tocmai la Oxford timp de un an (ha, ha, ha...parca si alti plozi faceau scoala americana de pe la noi si apoi au fost infasati pentru ceva colegiu in Anglia).
Si uite asa, pornind de la normalitatea rasplatei pentru modestele realizari m-am aprins eu rau de tot!! Iar asta nu-i primul exemplu! Oare cat de normal este ca un copil sa fie rasplatit cat mai consistent pentru realizarile scolare? Adica ceva gen "Gigele daca iei premiul I iti ia mami bicicleta". Oare am eu o minte mult prea incorsetata? sau acest gen de pusti depune unele eforturi numai pentru a fi in final premiat??
Acest gen de copii asteapta mereu un impuls, un imbold, o rasplata pentru tot ceea ce fac fara a intelege vreodata ca actiunile lor se incadreaza normalului, este firesc sa accepta numai ideea ca eforturile depuse vin in ajutorul lor. Oare de ce premiu pentru ca ai luat la facultate? Sunt de acord ca eforturile sunt mari(acum depinde unde si cum esti admis)dar ceea ce faci este numai pentru propriul tau viitor. Mai rau ca aceasta continua stimulare naste niste tineri incapabili de a creste pe propriile picioare fara cardurile parintilor. Multi dintre ei cocolositi si dincolo de varsta de 20 de ani accepta un sistem de educatie continuu-finantata cu numeroase masterate care prelungesc dulcele rasfat parintesc. Si daca sfarsesc cu toate scolile, raspalata anilor de sacrificiu al copilului se sfarseste cu un loc de munca caldut, la un bun amic de-al tatalui, care, daca e teribil de indulgent ii va suporta incompetenta. Alta traiectorie mai sigura este in "firma"familiei.
Si de unde sa vina propasirea noastra? Hmm, putine ii sunt sansele...Nu vreau sa-i ridic in slavi pe americani, dar copiii lor teribili isi castiga banii de buzunar incepand cu 15-16 ani (asta daca au parte de niste parinti intelegatori, care nu le impun existenta chiar pe propriile forte) lucrand in sistemul de fast-fooduri, restaurante, supermarketuri, etc. Sunt intrucatva datori pentru faptul ca parintii au contribuit cu sume destul de mari la educatia lor (invatamantul universitar nu-i gratuit) insa au constiinta propriei valori, nu au lasitatea fentarii propriilor responsabilitati.
Desi lipsiti de simtul responsabilitatii, siguranta buzunarelor pline si a ancorelor bine fixate in sanul familiei le intareste acestor rasfatati aroganta, ignoranta pentru cei suferinzi si le confera un fals sentiment de incredere deplina intr-o societate care le tolereaza numele, originea si tacit incompetenta.

miercuri, aprilie 5

Jeux d'enfants


Pentru ca inspiratia m-a parasit rau de tot azi si timpul e scurt (dedicat ingurgitarii per neuron de boli contagioase) va propun un film romantic, delicat si trist: "love me f you dare" sau "Jeux d'enfants" in regia lui Yann Samuel. Spirit romantic, cinematografia franceza surprinde mereu prin povesti cosntruite intr-o viziune usor fantastico-ludica. Caci in final laitmotivul povestii de iubire este un joc. El leaga eroii de-a lungul unei vieti, de la sceneta iubirii de copil (eu ti-am aratat ce am eu acolo jos, acum arata-mi si tu), la un du-te vino al iubirii in adolescenta, la tradarea in dragoste matura, la iubirea calma, construita din amintiri, priteneasca, a celor ajunsi la 70 de ani.
Spre final ramanem cu gustul povestii lui Romeo si-a Julietei.
Incercand sa devina background-ul povestii de iubire, originea polono-semita a eroinei ramane un detaliu pe care-l ignoram usor!
Asa ca pe seara, incercati un "jeux d'enfants"

Va las sa comentati (ne priveste pe toti)!

Nu-i un quote favorit, nici n-as vrea sa fie real, dar traiesc in aceasta lume si fara sa vreau, desi ma abtin, sunt luata de curent:
" Rosiile se mananca cu branza si Medicii intre ei!"

marți, aprilie 4

Ce-mi place mie...

Da, veti afla ce ma face pe mine sa zambesc...sa incepem...chestii domestice: Ducesa tolanita si ignoranta, conversatia la telefon cu cea mai buna prietena, Profesionistii...
AAA, cafeaua tare, dulce, bauta in vreo 2-3 ore dimineata, hoinarind pe tastele laptopului in nesfarsite conversatii cu amicii de messenger (as putea scrie romane in schimb), un articol medical de pe BBC News.
Ciocolata neagra, mancata toata, nu la tableta, parfumul Magie Noire...putin Leonard Cohen cand sunt trista (la ce voce pesimista are omul asta...nu stiu de ce ii raman fidela), Fur Elise a lui Beethoven, Raindrop Prelude a lui Chopin si ca sa imi tresalte sufletul Hungarian Dances by Brahms.
Imi plac palariile cu boruri mari sau mici,vara sau iarna, fustele clos (bleu-marin cu picouri albe), tocurile, esarfele, panza topita:)
Mash, Neveste disperate, Fetele Gilmore la capitolul seriale americane...
Tarkovsky, desi iti trebuie multa rabdare si tutun ca sa-i rezisti filmului, dar la sfarsit e o incantare, asa fina analiza a sufletului uman mai rar gasesti pe pelicula..filmele europene, daca vreau sa gandesc putin...ador insa si Hollywood-ul, pe Kevin Costner ...Al Pacino, admir eleganta regala a lui Catherin Hepburn sau a actualei Nikole Kidman.
Imi place literatura interbelica..de fapt tot ce tine de interbelic...sa traiesc atunci..ce eleganta aveau femeile..provocatoare, ingenue, rasate
Ascult la nesfarsit "de cand ne-a vazut multimea", ma inspaimanta povestea Zarazei
Mi-e gandul la putina baclava facuta dupa reteta bunicii...si de aici pornind mi-e tare de dor de cineva...
Imi place stilul acid, categoric, inchizitional al lui Cristian Tudor Popescu (apropo, aveti CTPopescu..vreau si eu!!)

Imi plac atatea, lista e de-abia inceputa, o continuam altadata...ca trebuie sa fac ceva ce nu imi place deloc:"sa invatz la infectioase"
Dar voua ce va place?
P.S. Nu uitati, imi place ciocolata amaruie:)

luni, aprilie 3

Noi in anul 2000..sau..generatia Soimii patriei


M-am intalnit aseara cu cei mai grozavi amici, colegi din anul I de facultate. Ne-am distrat ca pe vremuri, exact ca acum 6 ani, ca niste adolescenti tardivi ce suntem...am facut glume pe care un pusti de 16 ani le-ar considera stupidzenii sau ar scrie "lol"pe messenger. Dar asta suntem noi, apartinem unei alte generatii. Nu sunt rea, nici frustrata, dar ma enerveaza cand vad pustoiace de 15-17 ani care par cu 10 ani mai mature (fizic of course) si se uita la mine, de pe platformele lor roze, sfidator, incarcand sa arata putina indulgenta din priviri....
Ha, ha..da noi suntem Soimii patriei..si o spun cu mandrie, noi cei ce avem acum peste 23 de ani,sa zicem. Toti am purtat uniformele portocalii+albastru de plastic sau cochetele fuste plisate si bascul de pionier..va mai amintiti??
Stiti ce mandra sunt eu de generatia mea? Ca nu stim inca sa citim carti on-line? So what? dar stiti ce am facut noi..ne-am julit genunchii de la patinele cu 4 "rotile" prinse in cureluse de piele, am jucat elasticul si "tara, tara vrem ostasi" cu cheia de gat....
Voi,liiceeni "virtuali",
ati baut cumva Cico? in zilele alea calde cand repetam pentru Cantarea Romaniei sau pentru Parada de 23 August? mai stiti ? dilutia aia de suc de lamaie din sticlele cu geam verde si gros ca sa nu vezi depozitul de pe fund?
si era cun, cu baton de-ala de 0,5 lei (nu RON).
Si, sa nu zambiti sarcastic, voi cei cu cartoon network...ca vedeam si noi desene animate..la bulgari...sau wow cand dadeau Mihaela la noi...
Noi nu puteam inregistra sau cauta pe DC++ filme....de cate ori in vacantele de vara (doar atunci dadeau asa ceva) nu imi programam toate activitatile in functie de Ciresarii si Toate panzele sus de pe TVR...chit ca stiam replicile pe dinafara...
asa ca lasati privirile sarcastice, tigara din care trageti cu nesat in pauza de la scoala, mp3-ul din urechi si invatati-ne si pe noi ceea ce stiti voi in plus..cu rabdare, ca ne adaptam mai greu...:)
Nu-s rea....si voi sunteti grozavi, dar va dau un sfat: nu uitati sa ramanem un pic copii...nu e bine sa crestem asa repede....

duminică, aprilie 2

Childfree lifestyle

Childfree, adica iti asumi o existenta din care excluzi inca de la inceput ideea de a avea copii (spune un articol de pe BBC news). Se pare ca 10% din femeile Europei (dehh..tot noi ne facem vinovate incepand cu Eva) renunta la ideea de a a da nastere unor copii. Cauze multiple..si n-as vrea sa judec acum, nici n-am acest drept. Dar mai incita un gand al lui Eliade (quote-ul meu de mai sus) "Sensul existentei si datoria fiecarui om este creatia". Oare carei creatii mai dam nastere astfel? pentru ca motivele renuntarii la procreere sunt banale pentru unii: imi doresc sa calatoresc, nu am timp, ma dedic carierei. Cam asta spuneau femei de 25 de ani. Altele acuzau lipsa sentimentelor materne si soarta planetei. o voce de mama convinsa le considera iresponsabile si egoiste.
Desi am zis ca nu voi judeca, nu pot sta deoparte. N-as zice mai degraba ca e iresponsabilitate ci o cruda lasitate, nu suntem capabile pentro o provocare data de Dumnezeu. Egoism, da. Asta este poate principalul motiv (si samburele rautatii in lume). Suntem atat de egoisti incat nu putem oferi nimic din ceea ce avem in proprietate, nici macar viata.
In schimb o parte din persoanele care si-au asumat aceasta teorie de viata, culmea, isi impart existenta cu pet-ul lor. Nu am nimic impotriva, sunt pro ingrijire animale, dovada mi-e Ducesa tolanita in patul meu, dar oare asumarea acceptarii umanului langa tine e un examen asa dificil de viata? Oare de ce ne-a facut Dumnexeu atunci..si ne intoarcem iara la lasitate.
A, si ca sa-mi apar teritoriu, nu numai noi femeile sunt responsabile..decizia apartine ambelor sexe, iar feminismul imi striga ca unii barbati au acceptat din vechime stilul childfree, echivalent cu "nu vreau sa stiu de ei".

De inceput...

Am crezut ca nu am sa scriu vreodata blog-uri..si culmea m-a cuprins acuma, cand imi sunt tare isterica, deprimata, disperata, un pic necontagios afectata de infectioase, cu vasul de aromoterapie in functiune (dehh...am crezut ca se impune) si "russian folk songs". Stiti ce muzica dulce si sensibila au rusii?
Maine am sa intineresc cu 6 ani...ne intalnim cei de la inceput de facultate, in echipa completa, noi lumea nebuna...am sa aduc poze, pe un coleg l-am rugat sa aduca ceva chestie moldoveneasca, un fel de linte (grecica ii zice aproximativ) de care am mancat candva, la Costinesti. Nu vreau sa devin nostalgica, dar eram tare copii atunci si acum cand ne reintalnim am impresia ca exista o prapastie intre noi, ca ne-am maturizat si ca ne e mai greu sa comunicam, sa ne adaptam unul altuia, ca fiecaruia ii e greu sa se regaseasca in cel care era atunci si sa i se substituie pentru cateva ore. Nu-i rau ca am crescut, dar rau e ca maturizarea noastra a impus si o adaptare la cerinte personale, la un ego care striga tot mai mult in fiecare dintre noi. Un ego de care ascultam, ignorand pe cei candva dragi,din jur. Dar el ramane singular (in plus e doar al nostru, ne apartine, nu-l dam , strangem cu dintii de el) si legati de el ne desprindem lejer de ceilalti...dar stiti ceva..piesele de domino s-ar putea sa aiba si cale inversa apoi si sa ne loveasca chiar pe noi, pe noi si ego-ul nostru (sic!!)