sâmbătă, aprilie 21

Providenta


Ceea ce am trait in ultima zi m-a facut sa cred tot mai mult ca multe dintre lucrurile care ni se intampla au loc fiindca asa trebuie, fiindca asa ne e scris. Sunt intamplari ce se petrec independent de vointa, vin atunci cand te astepti cel mai putin, de multe ori pentru a pastra o karma existentei noastre.

Povestea asta incepe undeva tare demult, pe la 1900 si ceva cand strabunicul meu, nascut in Troian, Bulgaria, a trecut Dunarea pentru a se stabili definitiv aici. Asa ca am si eu ceva sange de bulgar in mine, am rude pe acolo, pe care le-am vizitat prin 1985. De-atunci, nu stiu cum s-a intamplat, ca toti cei de acolo si-au schimbat adresele si a fost imposibil contactul familiei mele cu ei…pana cand…

In primul rand vreau sa multumesc unei Doamne deosebite, Doamna doctor Mihaela Leventer, care m-a invitat sa particip la “A sasea conferinta internationala de dermatologie cosmetica si chirurgicala”. Un program extraordinar, mobilizator pentru medicii tineri si nu numai, o experienta unica si prima pentru mine. Si cum fiecare conferinta are o masa festiva, aseara am petrecut asa cum se cuvine. Si de aici sa vedeti…

Am ajuns ceva mai tarziu, masa medicilor rezidenti era deja ocupata asa ca m-am asezat la o masa vecina la care stateau invitatii din Bulgaria, Profesori de dermatologie. Am facut cunostinta, apoi, din vorba in vorba, daca stau bine sa ma gandesc foarte rapid, le-am spus ca ma trag si eu de pe acolo…ca strabunicul meu se numea Kazandjief. Doamna profesoara Mira imi spune glumind ca are si ea o colega care poarta acelasi nume. Apoi imi amintesc si eu vag ca aveam ceva unchi, dermatolog, prin Lovech, la care dumneaei imi spune...”wow, tatal ei a fost dermatolog in Lovech”. Dau eu telefon acasa, cer mamei mai multe amanunte, despre rubedenii si ca sa vedeti, langa mine, la masa, statea cea mai buna prietena a Jana Stojanova Kazandjieva, care nu era altcineva decat verisoara de-a doua a mamei mele. Si in cateva minute, cu un telefon scurt, am reusit sa vorbesc cu cea care imi este matusa?? si sa refacem o legatura care s-a pierdut de aproape 20 de ani. Intr-un moment in care familia mea credea ca a rupt orice contact cu rudele de la sud de Dunare, s-a petrecut minunea.

Oare, ce sa fie la mijloc? Am intarziat la cina festiva, m-am asezat la alta masa decat a colegilor mei...si restul povestea de sus. Printre altele a mea matusa este si dermatolog, profesoara la facultatea de medicina din Sofia.

Sincer, sa fie asta o pura intamplare...sau asa trebuia sa se intample?

luni, aprilie 16

De la N citire...

Mi-amintesc de invatatura unei colege de spital, N, ceva ce numai istetimea evreiasca putea sa concluzioneze. Printre altele ii urez nastere usoara, sa aiba parte de un baietel frumos, destept si asa cum si-l doreste mama… Uite ce spune colega mea…auzi oamenii injurand la fiecare pas: “du-te in …. matii!” si daca ar stii ei ce buna ar fi uneori treaba asta.

Desi imi inchid urechile la astfel de injuraturi, desi am in reflex sa merg mai departe fara sa intorc capul, ma gandesc ca bine zice N. Poate era mai bine sa ramanem acolo sau sa ne intoarcem in pantece de mama, departe de nefericiri, lacrimi, necazuri, frustrari, nelinisti, viata de biped. Sa ne pastreze ea acolo, cum o sti mai bine si sa ne elibereze cand crede de cuviinta!

marți, aprilie 10

Somn cu pesti

Noaptea trecuta m-au bantuit insomniile. Si cand, intr-un final, am reusit sa inchid ochii, ciudateniile de vise. M-am plimbat cu o bicicleta de curse, cu roti tare subtiri, pe pietre cubice acoperite cu apa. Am urcat printr-o gura de pod, cu bicicleta stransa la subsoara, destul de inspaimantata. Si hopaaa, ca sa nu ma plimb degeaba, m-am ciocnit, undeva sus, de-un bazin cu pesti colorati. Si-am simtit brusc o liniste ciudata si-o senzatie de miraculos, pe care, plimbarile de zi in jurul acvariilor nu mi-o dau. Nu-mi plac pestii colorati si tacuti. Aia care te privesc blegi, prin sticla inverzita. E nevoie poate de eforturi, de transpiratii si insomnii ca sa descoperi bucuria in spatele chestiilor altfel fade. E nevoie poate, sa regasim nimicurile din jurul nostru, altfel.