Nu va speriati!! Nu imi numar ridurile si nici firele albe! Si nici ceasul biologic nu-mi ticaie (unele prietene zic ca ceasul lor a inceput sa bata...oare la mine se vrea intors?). In fine, am iesit azi extenuata dupa o zi cu scoala din plin...si dupa o noapte pierduta, din care jumatate am fost cinematofila:P. Sa va zic cum mi-a fost itineraru'...moarta de somn am facut pasi ( da merg pe jos...adica 10 min) pana la maternitatea Giulesti. Aici somn dulce, trezit din cand in cand de cate o intrebare (ce naiba, ca oricum tot retorica ramane!!) a asistentului ginecolog cu privire la cine stie ce stramtori pelvine. Lucruri de altfel extrem de utile viitorului meu profesional si nu numai....asa ca dupa o lupta indelungata cu somnul m-am autodeclarat victorios invinsa si am ratat ultima parte a cursului de ginecologie.
Numai ca, dupa-amiaza, am scary movie - ATI (anestesie si terapie intensiva), materie cu prezenta (si somn) obligatoriu. Si daca in 6 ani nu am reusit sa adorm vreodata ca lumea la un curs...acu am si visat...bine, intrerupta de cateva ghionturi laterale si de 2 colegi mai indepartati care faceau pe ceasul desteptator cu mine...dupa 5 ore de tinut pleoapele deschise in scobitori, timp in care se presupune ca am inteles protocolul european de resuscitare si ca am suflat in plamanii papusilor gonflabile ( nu ziceti la nimeni, dar ca sa fac priza mai bine intre compresa si gura lor ma gandesc ca-i George Clooney) am plecat de-abia tarsiindu-mi pantofii spre casa...
VA intrebati de ce imi plang tineretile?? Pentru ca ma intreb cum naiba ii rezistam unui program si mai lung, si zilnic pe deasupra, acu vreo 5 ani...cand incepeam dimineata cu ora de aerobica (prezenta obligatorie) apoi cu vreo 2 cursuri si in final cu o lucrare practica de anatomie...cu sticksuri in plasa imensa, imprastiate printre manecile halatului lung, in zdroncanelile instrumentarului de anatomie si ale unei sticle de apa tinuta in caldura celor 12 ore de cosmar de anu' I la medicina.
Ca sa nu mai zic de placerea nebuna si razbunatoare a cate unui asistent (student in an terminal) care facea dovada intregii sale daruiri scholastice si se apuca sa imi faca cine stie ce disectii pe la 7 pm, urmate de desene cat mai "didactice", din care, in mintea mea nu ramanea decat un labirint de nervi, artere, vene...si formol...Doamne fereste!
luni, aprilie 17
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Probabil ca rezistam unui astfel de program pt ca eram anul I si trebuia sa demonstram ceva - noua insine si celor din jurul nostru. Trebuia sa le dam peste nas tuturor celor care ne-au zis: "medicina? poate ar trebui sa incerci si la alta facultate...".
Aaa, si mai era ceva: trebuia sa treci de anul I, sa iei restantele, sa-ti traiesti prima vacanta ca student, etc....
Oooofffff, ce vremuri!!!
Ehe ce vremuri bune, ce mirosuri, ce colegi buni, ce asistenti neisterizati de concurenta. Ce vremuri, domne, ce vremuri !
Aveam rezistenta mai buna in anul 1. probabil si datorita entuziasmului de a fi intrat la medicina.
Trimiteți un comentariu