luni, iunie 30

Romance

Nu vreau sa scriu despre soap-opera & co. Ci despre lipsa/abundenta de romantism din noi. Eu nu-l am. Sau sa zicem asa e pe la 1, (3) %; oricum in forma frustra. Mi-am ales si un moment complet dureros sa scriu, cand ma incearca o durere acuta de glezna, fara cauza clara, care mi-a debutat de vreo 4-5 ore si ma tot chinuie, parca mai rau, smulgandu-mi ultimile farami de poezie bloggista pe care le am.
Asa, uite cum vad eu romantismul: unul care abunda, e evident, usor empatizabil, ala plin de duioase soapte, zbateri de gene, pe care femeile il au in arsenal, il abordeaza usor, in vocea mieros-pisiceasca, in privirile parca pierdute, dar bine tintite. Il au si barbatii, in ritm si masura de versuri natangi, de declaratii aiurea, fara acord, ca unica arma, dar redutabil sigura, atunci cand barbatia le-a fost infranta ori le este inutila sau complet absenta. Merge si asa, fatuca e coplesita si asteapta sms-uri in miez de noapte scrise din sabloane din recuzita mobilului purtatorului de Y.
Si mai e un romantism, de film mut, al celor cumva exaltati, care emana fara sa vrea ei, putin constient uneori, framantare, traire extrema intre extreme, declaratii ce nu se spun ci se vad, se simt.
Nu stiu cum naiba o fi, cam asa le vad eu, slabiciune ori tarie umana, joc de scena in viata. Ori slabiciune pur feminina, care, daca constient ne deranjeaza sau sta in calea devenirii noastre, ne-o ascundem cu grija, disimulam, cadem intr-ul alt joc de scena. Jocul asta e cam la fel de perfid ca si romantismul fatarnic de care ziceam la inceput, pentru ca tot lipsa de sinceritate ii zice.
Na ca am batut campii, aiurea in durere de glezna, despre cum imi pare cu/fara romantism. Poate unora chiar nu li se poate romantismul asta, nu-s nici de lemn, dar nici manusa, ci pur si simplu "words don't come easy" la dumnealor.

marți, iunie 17

Supravietuitorii

Azi Bucurestiul avea multe stegulete tricolore; si multi neghiobi, undeva spre fauna patrupeda. Nu vreau sa fiu cruda, dar cam asa imi pare. In autobuz un batranel sprijinea iesirea. In fata lui, lipiti de usa, cu paharul de bere in mana 2 domni vorbeau zgomotos, lovindu-si din cand in cand umarul. Cate o injuratura, un ranjet acru si alte cateva vorbe grele. Spre statie batranelul le cere voie sa coboare; dumnealor isi zambesc inteligent si-si apara pozitia mai bine - ca in poarta, ca nu cumva sa le scape mingea printre. Batranelul se codeste, nu aude bine, de ureche ii atarna aparatul auditiv. In statie cere si el nervos sa coboare - i se arunca o vorba de duh si este impins violent pe usa de cei doi, iar ca sa le fie sigura reusita ii mai arunca o mana grea, de prea multa odihna, in spate. Oamenii erau doar fericiti; isi lauda abtiguirea - nascuse nevasta, respectiv nora, un baiat. Fericit cu parintii lui. Si ei fericit cu el; cu ceea ce aveau sa-i ofere - fenomenalii 7 ani de crestere buna, de luptator in jungla, de razbatator printre alti semeni,mai slabi, mai neadaptati, mai naivi si mai increzatori - in bunul simt uman.
De ajuns cu amareala. M-am cam saturat de ea. Mi-a ajuns cheful de incredere de pe ziua de astazi. Mi s-a taiat brusc, la mijlocul zilei, intr-un autobuz.
Macar mi l-am inecat spre seara. Asa cum vroiam sa fac de cateva zile. Pacat ca inghetata si cocktailul mi l-am asezonat cu nervi. De cand asteptam sa-l beau... De duminica seara, cand cocktail-istul local, de la barul din fata blocului a lipsit. Promit, ma chinui ca data viitoare sa fie numai ele : inghetata, cocktail-ul, si poate o bere.

vineri, iunie 13

Remember? Sighisoara?















Nu vreau sa raman datoare, desi am impresia ca cele 3 zile cu Sighisoara au fost undeva departe si mi-au ramas in minte doar cateva franturi de vacanta. Mi-a ramas urcusul din Orasul de sub Cetate pe treptele pietruite, scarile ascunse printre case, inconjurul orasului intr-o jumatate de zi si dimineata urmatoare cand ma simteam mai ceva ca dupa un maraton.
Inainte sa ajung nu stiam mare lucru despre Sighisoara. Am citit pliante pe drum, dar detaliile istorice, sanscrita inca pentru mine, mi-au naruit avantul.
Nu are sens si nici nu pot sa va fac descrierea zonei, dar asa, mai metodic, va spun cu ce am ramas eu:
  1. Turnul cu ceas, pe care l-am pazit batuti de vant la miez de noapte, ca doar se vor modifica marionetele ce simbolizeaza zilele saptamanii.
  2. Chinezii ce stateau cu ochii in soare si pensula in mana punand pe plansa, cu acuarela, Sighisoara.
  3. Muzeul din Turnul cu ceas, mai precis sectiunea de echipament medical, dispozitive farmaceutice; pacat ca "relatiile" la muzeu le-am cunoscut dupa vizitarea acestuia, altfel ramaneam si cu ceva poze demonstrative ale acestora "for free".
  4. Cateva clipe petrecute acolo sus, in Turn, langa ceasul pe care Doamne, ce l-as fi oprit.
  5. Banca de langa Primarie de unde se vedea orasul de sub Cetate.
  6. Pizza, stiu ca pica prost la mijloc de descriere, dar credeti-ma ca n-am mai mancat un blat mai bun ca aici...si paprikasul.
  7. Scara acoperita, cu vreo 210 trepte ce urcau spre Biserica Scolii.
  8. Bisericile non-ortodoxe in care accesul mi-era ingreunat de o taxa obligatorie de 1-2 ron. Ca si cum daca n-am finante, nu pot intra la Dumnezeu.
  9. Terasele fara cocktail-uri ce-si ridicau scaunele undeva mai devreme de ora 10 pm. Si vodka in toate amestecurile de sucuri posibile.
  10. Raliul meu dupa pantaloni scurti.
  11. Multa istorie ingurgitata cu placere. Si floricelele de la miez de noapte, si tigara de foi impartita cu dragoste in parcul central.
  12. Mediasul, cam rece, cam tacut, cam bogat, vazut pe crunta caldura si oboseala fizica.
  13. Si pensiunea "Joker" tacuta si tanara, caci am scapat de (ne)sansa de a dormi intr-un monument istoric. Mi-am ratat ocazia sa respir aer vechi medieval.
  14. Stradutele intortocheate strajuite de flori (le-am verificat, cele suspendate pe stalpii de electricitate nu erau electorale).
  15. Si multe am uitat, prea multe, dar va mai fi candva Sighisoara, pentru ca la lucrurile frumoase trebuie mereu sa te intorci, sa mai respiri putin din farmecul pe care ti l-au lasat.
  16. Si multe, multe poze.

duminică, iunie 8

Sighisoara


Au fost 3 zile de Sighisoara. Revin cu un rezumat pe cat de posibil coerent; m-am simtit mai mult decat minunat, zilele mi-au fost facute poveste de vis medieval.

miercuri, iunie 4

Republishing

Pour le(s) connaisseur(s), republic ceva mai vechi. Inversunarea mi-e mare, calmul imposibil, stati departe:


Prostitutia conjugala

Sunteti liberi sa ma criticati. Pana la urma cliseul spune ca a critica e constructiv. Exista multa prostitutie conjugala, venita din partea ambelor sexe. M-am lovit mult de replica unor colege "dar de ce sa platesc eu? el trebuie sa plateasca de fiecare data"
Ei bine, poate ca undeva, intr-un cod de bune maniere, se spune ca domnisorul o invita pe duduie in oras, plateste tot ce se consuma, o conduce pana la usa. Tot in codul acela, dumnealui anunta anterior parintii fetei ca duduia e scoasa la plimbare, iara duduia trebuie sa fie rezervata, sa nu isi dea fotografia amorezului prea repede (citit in Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astazi). Asa faceti, donsoarelor, ramaneti rezervate? Sunteti luate cu stirea oficiala a parintilor? ehh, cum sa mai facem asta astazi, nu-i asa? Pai bine, bine, atunci nu-i asa ca platiti consumatia? Asa, nemteste...
Nu, n-o platiti..eventual la sfarsitul fast-food-lui de mall nu strica o raita prin magazine ca dehh, omul trebuie sa va cunoasca gusturile, poate, poate, prinde si el drag pentru rochia aia albastra...Situatia e perfect reproductibila si invers.
Sunt de acord sa plateasca unul dintre voi. O face din placere, pentru ca vrea sa va bucure si nu pentru ca asa cere eticheta.
Il scoatem noi pe dumnealui in oras, stabilim un loc de intalnire, oare nu e potrivit daca tot planuim totul sa si platim integral?
Cadourile nu le primim fiindca suntem innebunite dupa acel obiect, ci fiindca el vrea sa ne faca sa zambim, sa simtim ca am conta cumva, fara sa gandeasca "ce naiba i-o mai nascoci mintea si mi-o mai cere?" De-asta primim si cadourile de aniversare. Poate ca a devenit un fel de obligatie, dar macar, cei dragi, intr-o zi a anului vor sa ne bucure.
Si nu, nu facem declaratii extreme de dragoste cand primim ceva. Nu e momentul. De ce l-am iubi doar cand deschidem sticla cu parfum?
Am avut colege, care chiar cu ex-ul, iesind la cumparaturi, ii umpleau cosul si-l lasau singur la casa ca doar asa era obisnuinta candva.
Nu-s prea incuiata cand zic ca asta tot a prostitutie imi suna. Ne vindem zambete, priviri galese, tanguieli de copil razgaiat, ca doar, doar, primim ceva.
Stiti de ce florile nu se refuza? Pentru ca e ca si cum ti-ai refuza propria consideratie si frumusete, floarea e perechea ta. Iar el ti-o daruieste fiindca si tu esti o floare. Iar tu, in semn de "profunda recunostinta" o arunci pe-un colt de raft, sari de gatul lui si zici "iubi, dar nu mergem sa mancam ceva?" Ce daca s-o ofili biata planta? ( tot din amintiri, replica unei tipe : "am verificat cat costa buchetul ...120 ron).
Alt scenariu: daca el tot castiga asa mult, ce mai conteaza banii mei? de ce naiba sa ii mai iau in calcul? Banii sunt un bun al vostru, venit din ambele parti, chiar daca cu diferente enorme, atat puteti fiecare, atat aduceti, dar e al amandorura.
Nu va simtiti niciodata indatorati/indatorate? Nu simtiti ca si celalalt ar trebui sa va traiasca bucuria? Ca si el/ea are dreptul sa desfaca cutia cu funda rosie tremurand de curiozitate?
Cadourile, fie ele de 10 ron sau 5000 euro se fac din iubire, chiar daca nu sunt proportionale cu ea. Chiar daca in locul buchetului de 120 ron primesti flori de camp, ele ar trebui sa aiba aceeasi insemnatate.
Postul asta vroiam sa il scriu tare demult. M-am pornit asa, fara motiv acum si n-am reusit sa spun nici jumatate din ce imi planuisem. Dar e bine si asa. Poate va amintiti, dupa ce cititi, sa faceti o invitatie la o cafea sau la un banal cico, din cea mai pura placere si consideratie.

luni, iunie 2

Skype/google talk

Am vrut sa fac o comparatie de soft-uri: google talk si skype. Stiu, e ca si cum as compara corcodusa cu cireasa, dar...
Skype este mai palpabil, vezi, auzi, dar traficul este imens si perturbarile prezente
Despre Google, sincer, habar am cat este de uzitat, dar chiar daca numai auzi, macar chestia asta o faci bine.
Mihnea a ras de mine, s-a uitat asa, ca la un usor retard care vrea sa faca pe oratorul: "bey, nici fetele mele de la poli nu scriu despre softuri, dar sa mai le si compare". Motiv pentru care am renuntat sa le mai fac cantarirea. Merg amandoua, abuzez din plin de ele, ma vad si vad, sunt surogat de intalniri "pe viu" adesea si un excelent mod (Skype-ul) de a trimite fisiere de 300 si ceva mega, adica cate un episod din nevestele mele disperate.
P.S. si fara sa vreau ma trimit cu gandul la Soarele gol al lui Asimov.

duminică, iunie 1

orgoliul nostru

Exista orgoliul de a nu iesi din propriilor tipare, exista orgoliul utopicii izbanzi, al lucrurilor aiurea, dar realizabile, al celor al cailor oculte, orgoliul traiului echitabil, tolerant si de bun-simt, al perfidului compromis mincinos, al narcisistului, orgoliul iubirii neconditionate.
Exista orgoliul de a trai numai asa cum iti dicteaza mintea, uitand de inima, al cailor abjecte dar premiate, al continuei fentari in favoarea lui "I'm the best" .
Si mai exista orgoliul de a adormi seara linistit pe propria perna, pentru ca tot ce ai facut n-a fost fiindca asa se cere, trebuie, da bine, merge, ci fiindca asa ai simtit, fiindca asa esti tu, asta ai primit si asta vrei sa dai, neconditionat, celor care merita.