joi, septembrie 25

Pe drum

Fara drumul cu mijloace de transport ramai fara povesti de seara. Asa cum as fi ramas eu astazi. Bine ca e prea aglomerat ca sa ai timp sa le asculti, bine ca e traficul prea blocat ca sa ai timp din cand in cand sa ramai printre prea multi oameni.

Nu toti cersetorii sunt angajati. Exista si unii care pleaca asa, pe cont propriu.
Era orb si ne inghesuia destul de mult cand trecea printre randurile de calatori. A strans cam 5 ron pana la capatul troleului. Balmajea ceva cu "sa va aiba Dumnezeu in grija" si isi arata celor curiosi albul orb al ochilor. I-am facut loc sa treaca. N-am scos nimic din buzunar, desi am regretat la sfarsit.

A incercat sa coboare la una din statii, numai ca era prea tarziu. Unul dintre calatori l-a oprit si i-a zis sa stea linistit ca-l ajuta sa coboare. Asa a intrat in vorba cu el. Avea 32 de ani si era un om al nimanui. Locuia in caminele de la Vatra Luminoasa. Ajutor de handicap avea, cam 168 ron. Insotitorul, angajat al primariei, 320 ron. Candva lucrase la montaje si pini. Avea salariul lui plus pensia asta de handicap. Numai ca l-au dat afara.

In gluma un nene de la camin i-a spus zice ca ii da el un post de paznic. "Adica cum, sa strige hotul -uite sunt si eu aici!-"

Cam asta era povestea lui. Cat intervalul intre doua statii. Fara copii sau sotie. Fara nimic, decat cu 5 ron/transport, un baston de orientare si cu o singura, prea simpla poveste a celor 32 de ani.

luni, septembrie 22

Sincerely, L.Cohen

Domnule artist,
Ai uitat o singura melodie sa ne-o canti. Dar n-are a face, te mai asteptam si altadata, acolo in dans si ploaie. Pentru ca ai fost fantastic. Bisul extins la aproape jumatate de concert ne-a facut sa vibram.
Nu ai avut nevoie de artificii, intrari spectaculoase in scena. Ai venit pur si simplu ca un artist. La microfon ai dat drumul muzicii. Ti-ai scos palaria in fata publicului Tau. Si ai vorbit la fel de grav si muzical precum canti. La multi ani, L.cohen!

duminică, septembrie 21

despre oameni

Cum facem ca mereu ne sarbatorim la colosul atat de blamat al Casei Poporului? Nu-i sarbatoare bucuresteana ori nationala sa nu desfacem sampania aici, sa nu combinam berea cu mititeii si sa spargem seminte pe gazonul din fata ei.

Mare dreptate are tata cand imi zice ca indiferent cat l-am ponegri noi pe ceausescu, fara el Bucurestiul ar fi avut mai putine bastioane de felul acesta, metrou si alte cele...

Macar asa aseara au avut cum sa se ridice, de pe zidurile inalte, reflectandu-se in ferestre 15 minute de artificii...

sâmbătă, septembrie 20

antiques

"In Piata Sf. Anton, langa Hanul lui Manuc (...) se va deschide intre 22 si 24 septembrie Targul de carti si obiecte vechi « Memoria Bucurestiului »".

L-am asteptat prea nerabdatoare. Ma visez mereu lipita de o masa plina de vechituri, cu alti 2-3 cumparatori alaturi, nu mai mult, sorbind fiecare maruntis din dezordinea de pe masa. Am crezut ca zilele astea, in spatele Hanului lui Manuc am sa imi satisfac mirajul. Visam la ceva gablonturi de bunica. Am gasit insa o combinatie de pietre multicolore "made in China", corali turnati din piatra rosie vopsita si argint de balci. O afacere de prostit oamenii, in floare.
Doar 3 colectionari isi tradau pasiunea. Bijuterii d-alea adevarate, la preturi de colectie. Mese pline de insigne, ace de par, vederi sepia si sifoane predecembriste.
Un nene simpatic, ne-a vandut aparate foto cu reducere pentru fotografii studenti. Pret sub cel de pe okazii.ro. Putini insa respectabili.
Colectionarii astia, cum au auzit de manifestatia bucuresteana si-au scuturat sertarele prafuite, in care altfel nu cutezau sa isi bage nasul. Prostii de la ai batrani, bune de strans la ghena. Pacat de promisiuni, pacat ca facem forme fara fond. La capat de balci treceai la arta medievala combinata cu ii, fote si oua vopsite. Si-un kurtos ingropat in susan si halvita. A lipsit muzica. Doar o manea trada populismul dintr-o magherna dosnica. Nici un patefon nu zgaraia placa.
Mai bine sa ne cante de sarbatoare bucuresteana Busuioc.

vineri, septembrie 12

din glasul turmei

De ce atata limitare? Nu putem sa ne dorim si noi numai ceea ce banii nu pot cumpara? Nu ne-am saturat de trait in turma cautand "millions and diamonds"? E atat de utopic gandul asta? Chiar nu se poate atinge? Zau asa, ne-ajunge ca trebuie sa fim in pas cu tot ce cere culoarea unghiilor si lungimea fustei, pantalonii tigareta ori evazati,macar undeva sa fim mai sus de tocurile din multime...
http://www.youtube.com/watch?v=CBpdteZz-BA

joi, septembrie 11

L.C.

Cu Leonard Cohen am o relatie destul de lunga. Sa zicem ca la inceput a fost Shinead O'connor. Ea acoperea cam jumatatea exterioara a bancii mele din clasa a 5-a si a 6-a. In tus, cerneala, carioca sau scrijelit de compas. Eu aveam plete lungi si ea era cheala. Dar ce conta, un coleg zicea ca seman cu ea cu plete. Asa o fi, nici azi nu m-am agitat sa o vad altfel.
Am lasat-o balta prin liceu cred. Pe Leonard l-am gasit pe-un cd luat de o colega de la mare. Din cela home-made. Undeva prin liceu sau inceput de facultate am avut first date.
Acum mi-l pregatesc pe cel "live".
Da, domnule muzician, poet si romancier te astept sa imi canti. Batranetile sunt grele, rezista pana pe 21 septembrie, te rog. Sa nu lasam loc de closing time.
Pentru ca fara muzica ta poate pierdem adesea accentele alea banale, aiurea si inconstient aruncate care insa ne dau parfum. Si interioara muzicalitate.

duminică, septembrie 7

trece nunta

Sambata am vazut dupa multi ani, asa din fata casei, o nunta cu alai traversand ulita satului. Mai precis drumul de la sosea ca asa se face. Cu mireasa mandra, tinandu-si rochia usor ridicata "ca o printesa" ca nu cumva tarana si balega drumului sa-i pateze poalele. Cu ginere tinand-o la brat in camasa gri si vesta de costum verde, cu haina lasata undeva in spate, la nuntasi, ca-i prea mare arsita. Cu un soi de coronite din hartie creponata roz sau bleu prinse pe capul nuntasilor. Chiote si lautari, vin dat direct din sticla la toti cei ce intampina pe strada alaiul.  
Nuntasii merg cu privirea in fata, constienti de privirile curioase de pe marginea drumului. Rochiile au briz-brizuri stralucitoare, flori albe in piept si tocuri cui. Parca s-ar opri putin in loc sa mai zica cate o barfa la colt de strada. Se duc sa ia nasii ori "la apa". Sau la biserica.

Cand eram mica nu ratam niciun eveniment. Aflam din timp ca e nunta in duminica aia in sat si stateam cu urechile ciulite la cel mai indepartat zumzet de acordeon. Fugeam "la mamaia" sa-i spun ca vine nunta, apoi eram trimisa la vecina de gard sa fac acelasi anunt si ne asezam in fata portii. Mare noroc ca stateam la sosea. Pe acolo trec toate: nunti, botezuri, inmormantari. In plus sunt la cativa pasi de biserica satului. Si stateam asa pana zaream la capat de drum lumea pestrita. 
"- E si mireasa?
-N-o vad...Nuuu
-Inseamna ca se duc sa o ia de acasa. Lasa ca ii mai auzim cand trec si o vedem."
Nu prea stiam, acum deloc, care sunt pasii firesti. Dar intai se ducea ginerele sa ii ia pe nasi, deci ioc mireasa, apoi treceau nasii cu lumanarile si coronita miresei asezata pe tava de inox cu mileu spre casa acesteia, urma impodobirea, undeva printre astea drumul tinerilor necasatoriti si viitorilor insuratei la apa, apoi biserica. Si aranjatul miresei in curtea din fata "camerei mari" cu tot praful ce se ridica pe toaletele de nunta. Si galagie prea multa, zisa cu patos, desi cam teatral adesea si zanganit plictisit de acordeon. Si undeva un cort mare impodobit tot cu crengute de brad si hartie creponata care astepta mesenii. Sticle cu tuica si sul de hartie la varf. Si paine adusa de la oras. Sau, ai norocosi faceau ospatul in sala mare a caminului cultural.

Stiu ca am ratat multe etape din nunta, mai e ceva cu bradul si mireasa care trece dimineata cu batic in cap. 
Dar parca sambata asta as fi vrut sa alerg in curte si sa strig emotionata: "mamaie, trece nunta!"

joi, septembrie 4

That's it!

Cum mai poate fi o femeie orgasmic de fericita?

-cu 3 perechi de pantofi in brate, perfecti pentru piciorul si pielea ei-

din bucatarie

Cand ma pregateam sa scriu despre utopice muraturi si alte borcane am descoperit asta; o varianta in engleza, sper sa am timp candva sa o traduc - instruction and advice for the young bride - pe cuvantul meu de gospodina ca merita savurat textul.


Si undeva pe-aproape,  NY Times - 2008, despre casatorii timpurii (si republicane) , neveste care nu fac sex o data in luna, sau daca o fac si asa, macar e la momentul (in)oportun - http://www.nytimes.com/2008/09/04/fashion/04marriage.html?_r=1&th&emc=th&oref=slogin.