marți, iulie 31

Deci

Bipurile fara identitate sunt lase. Omule, daca ai chef sa dai scurte mesaje sonore, fie si la 12 noaptea, fa-o cu demnitate!
Mai bine zis, tu, Nimeni = lipsa numar...

luni, iulie 30

Review

  1. Tnx Tabu pentru Frozzito, l-am baut gratis, asa ca am salvat vreo 7 ron.
  2. Nicio zi pe care ti-o inchipui usoara nu va fi asa; si in nicio astfel de zi nu purta sandale cu tocuri peste 3 cm; la 10 pacienti internati, plus instructaj pentru un studiu sigur vei veni acasa desculta.
  3. Uneori, lasa sa se intample, e mai bine asa.
  4. Da, am reusit sa imi afund sandalele (nu cele cu toc) in asfaltul fierbinte si sa imi faca placere :-); la afundatul sandalelor, sapca achizitionata, a la Gavroche, m-a facut sa ma simt trendy-flendy si fara cefalee post-insolatie.
  5. In mai putin de 7 zile plec in loc cu verdeata, fara semnal la mobil, wireless, fara pic de conexiune. Voi avea o saptamana de abstinenta completa de orice mijloc de telecomunicatie.
  6. Cred ca mai aveam ceva sa zic, dar nu stiu ce; aaa, daca aveti cumva psoriazis (stiu ca nu va e cu fericire) va astept ca participanti pentru un studiu, beneficiati de analize gratis si de tratament facut ca la carte (naa, ca am dat-o in autoreclama)

miercuri, iulie 25

Maple syrup

N-am avut niciodata idee cat de dulce e siropul de artar; sau daca e dulce. Am trait cam 4 luni in Vermont, stat care avea ca simbol artarul. Mi-amintesc si acum magazinul acela cu iz rustic, special creat pentru turisti, undeva la poale de deal, dincolo de autostrada si de un drum forestier, intr-o baraca lunga, cu toate minunatiile create din artar. Sticle minuscule cu sirop, bomboane ascunse in coji de nuca, frunze rosii, presarate printre tartele mirosind a dulce.
Undeva, pierduta printre tonele de bagaje, am adus o sticla cu licoarea emblema; la fel ca sticlele de alcool de contrabanda care stateau nedeschise pentru ocazii speciale, am lasat si eu siropul de artar. Habar n-am unde o fi pierduta.
Acum, la mine in frigider, troneaza caserola cu inghetata. Din nuca si artar; o fi tot acelasi gust? ori ba? Mai am cum sa verific asta?
Asa uitam noi sa traim momentul. Sa desfacem sticla atunci cand trebuie si niciodata prea tarziu. Zicem pas, fara sa degustam savoare; credem ca mai e timp pentru asta. Hmm, culmea e ca si siropul inghetatei e tare bun. Acum nu-l mai ratez. Macar asa, pana ce voi da de sticla din care voi gusta, ca pentru flash remember, clipa de altadata.


marți, iulie 24

Take care...

Si nu fac antireclama:
http://www.postamedicala.ro/content/view/4033/48/

duminică, iulie 22

Viers dulce

Stiu ca am avut cateva tentatii sa scriu poezie; printr-a IV-a si a V-a ma apucase pe mine talentul de a pune cuvintele in ritm si rima si m-am tot chinuit asa cu vreo 10 poezii.; versul alb nu era de mine, asta nu era poezie adevarata. Dar mai bine va zic altadata de talentul meu scriitoricesc.
Asa, mai bine va spun cum am invatat eu poezie, adica versuri pe de rost.
Am avut la baza repertoriul clasic: Zdreanta; Rau, ratusca, ramurica.
Dar cum sa ramana fata numai cu poeziile astea prinse la colt de strada? Prima, bunica, ca orice femeie care si le stie pe-ale ei sfinte si-a invatat nepoata Tatal nostru si Inger, ingerasul meu; toate bune si frumoase, pana m-a auzit tata, om cu frica de "steluta cea de sus" si asa am fost eu nevoita sa stiu mai ceva decat Tatal nostru, frumos si cadentat intonate "Partidului", "Tricolorul", "Tovarasului drag".
Si cum fata trebuia sa treaca de poezia recitata de toti copiii si sa aiba in repertoriul personal ceva lung, eventual scris de nume mare, am fost nevoita sa invat "Muma lui Stefan cel Mare; recitam teatral, empatizam cu "tanara domnita"; ori de cate ori eram scoasa in lume era necesar sa aratam ce bune memorie are fata, ce cunoaste ea din istorie si uite asa treceam eu la turuit. Lucru bun de altfel, caci eram mereu rasplatita pe deplin pentru eforturi de cei ce ma ascultau. Variantele "celelalte" ale mumei nu le stiam, ca "nu erau pentru mine".
De asa zisul meu talent m-am tot legat pana in clasa a IV-a. Mama mi le recita intai, imi spunea unde sa pun pauza, ma batea la cap "sa nu le cant" iara eu ma infatisam auditoriului. In gradinita retineam toate poeziile din sceneta si cum lipsea, imbolnavea, recita prost vreun coleg eu eram fix pe pozitii sa ii preiau rolul.
De la toate astea mi s-a tras groaza de poezie de mai tarziu; cu putine exceptii, nu am putut citi, invata poezie. Mama era ingrozita ca nu stiu niciun vers, iar in preajma bacului o puneam sa imi recite orice ca sa am ce spune si eu examinatorilor. Nici pana in ziua de astazi n-am mai incercat sa scriu ceva; de versuiala nu mai stiu nimic, am ramas la acelasi stadiu de gradinita, cu "muma, lui Stefan cel Mare", varianta necenzurata.
Aa..si mai mi-a ramas o caseta, veche de vreo 21 de ani in care plictisita, obosita, turuiam nazal la microfon "pe o stanca neagra, intr-un vechi castel/ unde curge-n vale un rau mititel...

New beginning

Felicitarile pentru al meu Mihnea sunt depline acum, fratele meu bun la toate e proaspat student la automatica-calculatoare. Si nu oricum, ci cu 10 la ambele probe, plus bacul, il aduce al cincilea in clasamentul final. Brava, Mihnea!
Acum chiar ca raman singuri ai mei parinti, numai cu "nepoata" matza, Ducesa! Daca la mine tata lacrima ca isi pierde definitiv odorul, acum cred ca are sa planga ca raman singuri, numai ei intr-o casa prea mare, cu copiii lasati la 100 km distanta, prezenti vesnic la telefon, la ei din cand in cand, in weekend-urile de aprovizionare.
Desi aceste etape trec pe langa noi constientizand mai mult sau mai putin ce se intampla, privite in ansamblul scurgerii normale a vietii ele sunt de fapt definitorii pentru evolutia fiecaruia. Am plecat de la ai mei, din camera mea in cea de camin si in 6 ani am devenit complet alta. Mihnea pleaca si el. Rateaza din pacate caminul ( sau nu, daca viata cu sora-sa nu i se va parea imposibila) si incepe alt drum.
Ai mei, oare ce drum incep? Acum, cand isi pierd scopul acela mobilizator de langa ei? Copilul ce trebuie hranit, educat, meditat, urmarit? Inevitabil stiu ca vor intra intr-o existenta vesnic aceeasi, ca bucuria implinirii prin copii le va aduce si sentimentul unei viitoare inutilitati, poate temporare. O auzeam pe mama zicand "acum m-am linistit, ce am putut face pentru voi am reusit" un fel de terminare a datoriei. Uff, sper sa va ganditi macar mai mult la voi acum, la viata voastra tihnita, asa ca in tinerete, asta daca nu va vin alte idei!

miercuri, iulie 18

Latest

  1. Fac stagiul de medicina interna si-s din ce in ce mai fericita ca nu am prea multe de-a face cu asta in specialitatea mea. Noi terminam repede: ne uitam la om, facem o biopsie cutanata pentru confirmare si that's it. Daca ai noroc, cu o crema, doua te faci iara frumos si sanatos. La interne plimbi omul pe la alti specialisti, pana uiti si cum il cheama si intr-un final faci rost de diagnostic; oricum pacientul tot un cronic are sa ramana. Parca mai frumos e sa vorbesti despre acnee, riduri, botox, protectie solara, melanoame, epitelioame & co. Culmea e ca nu imi displace asa mult, dar ma enerveaza asteptarea, mersul greu al lucrurilor, pacientul vesnic nemultumit si imi lipseste enorm colegialitatea cabinetului 15, subsol :-).
  2. Sometimes, life it's a big mess, dar imi place sa fac abstractie de ea. O las sa isi faca de cap, nu ma mai bag, nu ma mai intereseaza, nu mai sunt depresiva, merg in sensul curentului.
  3. Retraiesc studentia; gasca refacuta la spital; putem vorbi despre reduceri, fuste, carti, filme, barfi colegi ca odinioara. Am zis eu candva ca exista o karma in toate. Poate am primit si eu 1% din ea.
  4. Poate ca asa era scris, rochia verde din voal si fara spate sa fie a mea. A trebuit sa ma reintorc in magazin fiindca imi uitasem carnetul de rezident acolo, ca sa o zaresc uitata pe un umeras. Data viitoare insa nu o mai probez peste o alta rochie si asa larga, nu mai aproximez din ochi si imi aleg una cu 2 numere mai mici decat stiu ca port in mod normal. Cat o fi rochia mea de fantastica, tot are nevoie de MARI retusuri. Bine ca retusul nu e urgenta majora, am zero viata sociala, deci nu am unde sa o port. Si oricum, vor ramane prea putini stropi de Casmir in sticla, pana o voi pune pe mine. Parfumul asta, pare-mi-se, ca prea i se potriveste bine.
  5. Nu stiu ce naiba am sa fac luna urmatoare, toata lumea pleaca in concediu, nu mai eu nu vreau sa plec.

duminică, iulie 15

Carusel

Viata e uneori un uimitor carusel, te ridica, te coboara si in final te aduce in acelasi punct; perfid de sincera si fidela.

luni, iulie 9

O prietena si o cafea

Oare de ce nu gasesc mereu cafea cu caimac? De ce imi ramane doar partea lichida, neagra si fals indulcita?
Astazi am avut in ceasca caimac. Clar, imi schimb tactica si las expresso pe cafeaua concentrata si la ibric. Poate nu-i asa greu sa imi obtin caimacul.
Multumesc :-), L!

sâmbătă, iulie 7

Felicitari, Mihnea!

Brava Mihnea, chiar ca imi esti cel mai tare. Primul in clasament, 9.91!
Asa te vreau si mai departe!

vineri, iulie 6

Cum am asteptat eu rezultatele examenelor

Din nou dam refresh pe net. Trebuie sa apara rezultatele la bacalaureat. Impricinatul: Mihnea. Ma priveste cu detasare si enervare ca si cum ce atat tam-tam pentru ast bacalaureat? Ok, desi nu te cred, te las asa "nemuritor si rece" ,Mihnea, ca eu una am ceva tresariri de inima, cum de altfel am avut de mult prea multe ori...
Admitere liceu - complet pe alta planeta, nu credeam ca vinerea si nu sambata s-ar da rezultatele. Singura acasa, primesc telefon de la colega de banca, Corina, si aflu ca s-au afisat notele. Intr-un suflet, cu stomacul mai sus de esofag am fugit la liceu si am parcurs listele. Ai mei nu erau acasa, ca de altfel la nici un alt rezultat al urmatoarelor examene. Ii sun dupa, nici acum nu imi amintesc unde erau si cum i-am sunat ca mobile nu aveam atunci si ma intalnesc intr-un final cu ei. Mama nu uita nici in ziua de astazi cum a putut sa se imbrace fata ei : fusta lunga si creata, bluza mai sus de buric, sosete si pantofi negri. Sincer nici eu nu prea stiu cum am putut sa imi pun asa ceva pe mine.
Bacalaureat - aceeasi colega, Corina, ma suna, refac traseul spre liceu, aflu, ii sun pe ai mei ( nu, ca nu aveam nici acum mobil) iau masina si ajung intr-un suflet la ei.
Facultate - aici nu se pune, stiam de la ultima proba cat am sa iau.
Rezidentiat - legata in fire si cu degetul pe F5 asteptam afisarea clasamentului final. Tot singura acasa, ca altfel nu se putea. De data asta cu alt deget pe mobil ca sa tin lumea la curent. Domnii raspunzatori de site-ul cu rezidentiatul 2006 au intarziat afisarea cu vreo 40 de minute. Valva mare pe messenger, pe forumul medicinistilor, galagie si nervi, site picat la un moment dat.
Acum asteptam...in familie. Adica eu dau refreshuri ca domnul Mihnea e pierdut in limbaje de programare. Sa auzim de bine, va tinem la curent!


miercuri, iulie 4

Mom&dad

Sun acasa...
"mama, ce faci?"
"uite..la Tv"
"si tata?"
"si el...se uita la ceva"
"pai..nu va uitati amandoi?"
"aa..nu, eu stau in camera, el dincolo. Am stat putin cu el si dupa m-am mutat la filmul meu'"
"aa..ati stat macar de vorba si voi..."
"nu, el a stat tot la tv, eu langa, m-am jucat putin pe calculator"
Deci, asa isi petrec timpul IMPREUNA ai mei. Unu' joaca Solitaire, celalalt sta pe Realitatea. Dupa, fiecare in spatiul propriu.

Stii, mama, aveti cu cine imparti timpul, de ce naiba nu o faceti?
Va invidiez, dar va plang si de mila. V-ar trebui spatiul meu ca sa intelegeti cat de norocosi sunteti. Comunicati atata timp cat aveti cu cine. Bucurati-va de asta. Lasati naiba tabieturile personale! Chiar trebuie sa primiti lectii de la mine?