luni, ianuarie 19

Setarea datei

Am un telefon nou. Si cineva, inca n-am dibuit bine varianta corecta din doua, mi-a setat ora, data. Asa am ajuns eu sa nu ma trezesc astazi la timp. Ceasul ar fi sunat cand trebuie, repetitiv pe zile, asa cum ii cer, numai ca data de 19 ianuarie era sambata, cu un an in urma, 2008. Imi puteam petrece o nesperata zi de sambata. Asa cum, sperand, vrem sa retraim binele trecut. Sa schimbam cifrele spre ce a fost mai bine. Spre ani altfel. Pentru ca asa a fost.
Cu o cifra putem schimba totul. Putem rasturna teorii personale, credinte, amici si tot socialul nostru.
M-am trezit in alt an undeva la amiaza. Am schimbat cifra din afisaj. Fara nicio diferenta pentru ce mi-a fost, ce-mi este si cine mai stie ce imi va fi la alte cifre.

marți, ianuarie 13

ganduri

Uneori lucrurile trecute raman fara memorie, iar cele prezente devin memorabile.

miercuri, ianuarie 7

cadouri

O vacutza imeeensa a ajuns la mine in spatiu de la doi baieti cu suflet imens, iar un domeniu.ro imi e in proprietate, cadou, de la un frate cu acelasi suflet imens.
La multi ani!

luni, ianuarie 5

Cu sonorul oprit

Vocea tradeaza cuvintele; masca de gesturi, miscare a buzelor, mimica completa tradeaza; uneori scrisul e incredibil de fals. Ne acoperim cu perdele magice pentru ca vrem sa ne facem sinceritatea impotenta.
Ar trebui sa fim muti ca sa ne facem intelesi. Sa lasam doar buzele sa vorbeasca cu sonorul oprit. Fara amplificari empatice. Fara cuvinte marionete. Ca un mim de suflete.

sâmbătă, ianuarie 3

O taxa

Aseara in Club Piranha; parcarea era deja plina, asa ca doi domni in geci de fas si fes negru ne invita sa parcam dincolo de niste porti metalice, pe un teren aproape parasit, pe care mai erau garate 10-11 masini. Ok, poate o fi parcarea clubului.
Intrebam daca putem parca (o masina tocmai facea acest lucru in fata noastra) si aflam ca e posibil contra pretului a 2 beri, adica 7 lei; sa se incalzeasca amandoi doar. Ok, nu pricepem noi prea bine cum sta treaba, e loc de negociere intre 2 coji de seminte aruncate cu patos pe caldaram. Asa ca lasam masina si ne indreptam spre intrarea clubului, ca doar plata se face mai bine la sfarsit.
"Pai cu plata noastra cum ramane?"
Dam 3 lei ca pana la urma nu ne striga amandoi, nu-i Calea Victoriei...
"pai cum 3 lei, am zis 7, 2 beri adica...puteti tine masina cat vreti"
S-o crezi tu p-asta neghiobule; O fi pamantu' patronului transformat in parcare fara chitanta, dar zau ca nu vezi 7 lei; de 7 lei ar trebui sa imi parchezi tu masina; si pe centura se fac mai putini bani decat faceti voi intr-o seara de vineri.
M-am temut ca i-am cam scos din sarite cu rabufnirea mea; n-a fost asa, n-au lasat zgaraieturi pe masina parcata ulterior afara, dincolo de terenul cu pricina.
Unul dintre ei era angajat al Clubului, avea badge cu nea Florin, celalalt probabil vedea de parkingul cu plata.
Undeva la 7 km de pestera Ghetarul Scarisoara, pe-un teren adiacent drumului, partial imprejmuit, la inceputul lunii mai anul trecut, o localnica cerea numai 5 lei turistilor.

joi, ianuarie 1

2009

Anul acesta nu exista rezolutii; pentru ca il vreau doar cel putin la indigo ca 2008; desi e impar, iar mie favorabili imi sunt parii. Mi s-a batut si ochiu stang inainte de 12 noaptea, iar asta conform propriilor mele simtiri imi e de bun augur.
Imi place sa cred ca stie anul de la bun inceput ce vrea sa ne dea. Si ca mai se uita si la om ce si cum asteapta. Ce si cum pune in primul ceas al anului. Fie ca il ineaca depresia si si-ar sfarteca venele cu paharul de sampanie, fie ca isi spune in gand rugaciunea si ii imbratiseaza pe cei dragi.
Nu vreau decat sa raman in anul acesta cu ce am avut in gand, in palma, in suflet, in telefon la miez de noapte.
Si sa las loc de later edit ...pentru tot ce va urma.