miercuri, mai 31

Vanzarea de sine

http://www.jurnale.ro/
Nu stiu cat veti citit randurile ce urmeaza, dar la acest link aveti macar ce sa cititi. Romanii, spirit deschis si primitor, iti servesc cele mai intime ganduri. Totul intr-o plaja de variate teme: adolescenta, bunici, iubire, lesbianism. Pseudonimul ne da curajul sa vorbim, sa ne vindem gandurile celor straini. Ne scuturam de secrete cu usurinta batailor de taste. Ma intreb cat suport psihologic ofera aceasta descarcare? Chiar asa am pierdut contactul cu realiatea imediata?
Degeaba as bate campii cu tot ceea ce ofera netul azi; ce sa mai zic de gasirea sufletului pereche, satisfacerea nevoilor instinctuale ale animalelor etc.
Am inteles placerea jurnalului ascuns sub perna. Nimeni nu stie de el, il recitesti frecvent, iti judeci faptele, te plistisesti de-atata proza si-l lasi uitat. Te descarci tie. Nu primesti sfaturi.
On-line insa comunici cu ceilalti. Nu conteaza varsta, experienta, ei te sfatuiesc, "isi dau cu parerea". Adolescentii traiesc astfel intr-o lume de biti, fara chip si nume real, desprinsi de coordonatele fizice firesti varstei. E lumea inchipuita de ei, cu personaje restranse la cei ce frecventeaza aceste site-uri.
Stiu, si noi ne vindem ganduri aici, dar ganduri ce vin din nevoia de exprimare. Avem unde si cui spune ceva, nici prea general, dar nici prea personal.
Si poate mai pastram si un jurnal. Eu una nu, as pierde rapid deprinderea de a-l completa zilnic.
Dar nu vi se pare ciudat sa va plimbati pe strada, printre oameni si sa va ganditi ca unii de care va ciocniti cunosc totul despre voi...mie cam da.

miercuri, mai 24

Nu am aviara, totusi

Sa nu raciti vara! Umbla niste tulpini de virusuri care te seaca de toata energia pe care o ai. Nu ajung cele 38 grade de-afara, ca mai vii si tu cu alte 39. Capul doare ingrozitor, fara cel mai mic raspuns la algocalmin, ochii dor, tiuie urechile:(. Azi a fost a treia zi. Inca traiesc cu speranta ca la trezire, dimineata, totul va disparea. Si nimic. Pacat de Gradina Icoanei. Era asa frumoasa in seara asta..la plimbare. Se pare ca mirosea a iasomie; nu bag mana in foc, nasul meu e neresponsiv.
Bucurestiul se trezise demult la viata, numai ca acum forfota e ceva mai mare. Au renuntat donsoarele la blugii cu tendinte gravitationale si-si falfaie acum cei 20 cm de lycra. Bretelute, maiouri, bronz proaspat, machiaj topit, afundari de tocuri in asfaltul fierbinte. Deja pluteste in aer un plictis estival si-un nebun dor de duca. Viena, Budapesta - 5 zile- 200 euro...inainte de rezidentiat..hmm..parca as zice: nu:D.
Eu va las pe voi, as lasa si gripa...aveti mare grija, e groaznica. Te scoate din functiune complet.

sâmbătă, mai 20

Gradina fericirii mele


Locurile acestea ma ajuta sa ma regasesc, sa imi recastig impacarea cu mine insami. Sunt locurile copilariei mele, de fapt locurile in care mi-am petrecut verile primilor 10 ani de viata. Veneam cu bunicii aici odata cu luna mai si stateam pana la sfarsitul lui septembrie. Acum revin tare rar aici, cam de 5-6 ori pe an, suficient insa sa simt ca imi regasesc stabilitatea, pacea sufletului. Nu am nevoie de mai mult de 3-4 ore in care sa colind gradina, sa ma reintorc in camera mea plina de papusi, hainute de copil si maculatura. Atata doar si simt apoi ca arsenalul meu de lupta cu EXTERIORUL este refacut. Este bucurie simpla, ca cea a copilului care si-a primit mult asteptata felie de paine cu marmelada. Fericirea mea, construita de mine, atat de tangibila tuturor, care niciodata nu-ti cere nimic in schimb.

vineri, mai 19

Rusine, domnii mei!!!

In ultimile 2 saptamani am crescut vanzarile la amarata de revista - Viata medicala- 1,2 ron bucata. Ca sa aflu ce? Cum isi bat joc domnii doctori (si economisti) de viitorii candidati la examenul de rezidentiat... Halal comisie de rezidentiat! Ne amagim de aproape o luna ca ne dati programa. V-au expirat si cele sase luni de dinaintea examenului cand "legal" o puteati elabora. Sunteti ocupati, domnii mei? Sunteti ocupati sa va dotati cabinetele individuale, sa va luati neveste tinere, sa le ridicati in grad universitar intr-un an cat altii in sapte??? Sa va fie rusine!! Va doare undeva pe voi! Aveti grija ca ilustrele dumneavoastra progenituri picate in coada listei acestui examen sa devina preparatori universitari? Sa sunteze nereusita examenului si sa devina specialisti? Sa-mi predea mie? Mai bine zis sa ma puna pe mine sa examinez pacientul, ca ele sunt incapabile sa distinga un banal suflu de insuficienta aortica...Si mama, ce nume au trecute pe ecuson...doctorashii astia!
Credeti ca va cad in plasa?! Ei bine nu ...18 ani in sistemul asta ignorant de invatamant m-au calit bine de tot! Am invatat sa scrasnesc din dinti si sa merg mai departe. Singura, fara proptele! Nu ma intimidat voi...n-ati reusit 6 ani asa ca nu o veti face nici in astea 6 luni.

joi, mai 18

Uite de ce-s romanii bolnavi!

"Lenea extremă poate avea o bază medicală, sustine un grup de cercetători australieni care au descris o nouă afectiune denumită motivational deficiency disorder (MoDeD) (deficienta motivatională). Boala se caracterizează printr-o stare de apatie extremă. Uneori, afectiunea poate fi fatală, deoarece respectiva stare diminuează motivatia de a respira. Diagnosticul poate fi stabilit prin combinarea unei tomografii cu emisie de pozitroni cu un scor mic pe scala motivatiei. In prezent, MoDeD este subdiagnosticată si subtratată."
Yupiiii...am cazut in patologic mai toti! Avem explicatii juste in fata sefilor si nevoie de concedii medicale. La naiba cu subdiagnosticarea!
In schimb, la faza cu subtratarea sunt cam sceptica. Noua politica de piata farmaceutica este inventarea de boli pentru medicamente (zahar 99%, excipienti 1%). Asa ca miram-as sa nu apara pe piata ceva doftorie eliberatoare de avant muncitoresc.
Pana atunci eu ma bucur ca lipsa mea de motivatie e doar o deficienta si incerc pe cat se poate sa o pastrez intr-o stare cronica, fara pusee acute:D.
Chiar mi-o imaginez prezentata in tratatele de medicina ca neavand legatura cu varsta, poate usoara evolutie diurna cu acututizari intre orele 8-16,prevalenta crescuta pe plaiurile mioritice, distributie egala pe sexe. Clinica: apatie, somnolenta, adoptare pozitie in sezut pe fotoliu, placerea taclalelor si orice incercare de reabilitare ducand la grave tulburari de echilibru interior.
Mare e gradina ta, Doamne!
"

duminică, mai 14

Luminile orasului

Aveti placerea sa va plimbati printr-un oras noaptea, in masina? Eu da. Fie ca e tramvai, troleu sau conduc eu. Imi place sa vad luminile ferestrelor, semafoarele, linistea strazii, vitrinele magazinelor (mai ales cele de lux, culmea sunt mai primitoare inchise si fara vanzatoare). Am impresia ca in jur mi se deruleaza o pelicula de film, ca-s detasata de timp, care se scurge extrem de repede. Si-n scurgerea asta a lui imi da impresia ca ia cu el tot ceea ce ma leaga de lume si raman asa, goala pe dinauntru intr-o detasare stranie, hipnotica aproape. Imi pare ca fug de cunoscuti, indatoriri si uneori chiar de propria persoana.
Deznodamantul? Calatoria nu e lunga, se termina repede iar cand motorul masinii se opreste se opreste si pelicula, si timpul care nu era al meu. Ma reintorc in oras si in realitatea noastra.

Provocati-ma

Totusi n-o luati in serios. Altceva as vrea sa spun. Ceva despre mine. Cam greu, prefer stilul impersonal. Iar acest "cam greu" vine tocmai din lipsa provocarii si acceptarii riscului. Cat sunteti dispusi in viata sa riscati? Sa primiti provocarea extrema? Eu, nu prea. Incerc de ceva timp, dar nu-mi sta in putere. Nu stiu de ce dar prefer stabilitatea; in cariera, relatie, prieteni, distractii imi place calea sigura cu final usor de prevazut. Tocmai asta m-a facut sa ma adaptez extrem de usor sistemului nostru de invatamant, sa gasesc ca nimic altceva nu pot face si ca medicina e manusa perfecta mainii mele. Examene cu data fixa bine implementate in sistem, fara fuga continua dupa joburi, interviuri, etc. Stiu, pana la urma meseria mea in sine este o provocare. Dar una safe!!
De cate ori am incercat ceva "hard" am cantarit in prealabil mult, am facut scenarii, am contabilizat pierderile si castigurile si bine impinsa uneori de prieteni m-am aruncat in aparentul nepravazut. Nu ma vad in stare sa las totul balta aici si sa plec cu bagajele in alte colturi de lume si sa incep acolo "de novo" totul. Bine...am incercat ceva, dar cu contract prestabilit si bilete de avion dus-intors.
Ce m-a facut sa tanjesc dupa provocari? Sa zicem ca imi inchipui ca viata noastra nu e supusa unui destin bine intocmit. Nu ne este scris cursul vietii sau chiar daca este asa avem puterea de a-l rescrie. Mereu putem face ceva mai bun pentru noi. Dar asta inseamna sa depasesc limitele mele sigure si sa risc. Sa-mi ies din sistem.
Pana la iesirea mea din sistem accept provocarea celor din jur, asa pierderile sunt minime. Si cealalta e inca in calcule.

joi, mai 11

Regula bunului-(ne)simt

Nu stiu de ce naiba, noua romanilor, ne lipseste respectul pentru tot ceea ce tine de regulamente scrise, reguli de bun-simt, respect pentru cei de langa noi. Poate suntem noi prea balcanici si mergem dupa "las-o domne ca merge si-asa". Constatarea mea e veche, dar azi nervii mei au explodat la maxim in biblioteca facultatii. Pe la ora 14 se schimba tura, deci si cele doua domnisoare a caror singure indatoriri sunt sa ia cateva carti din rafturi, sa iti refuze bonul in care ai uitat sa-ti treci anul de studiu si sa iti arunce cateva priviri gen sictir, ma lasi, chiar crezi ca am sa escaladez eu scara sa iti iau cartea din ultimul rand de sus? Si cum schimbatul turei este acompaniat de schmbarea de impresii :"ce fusta frumoasa ai," "vai..ai vazut cum ploua azi", s-au aciuat la respectivele domnisoare doi domni. Ele, macar stiu ca in biblioteca (nu) se vorbeste in soapta, dar dumnealor, barbatii se credeau in aer liber. Si rasete, forfoteala, navigare pe net, ca deh, cu site-urile pe care le stiu le dau pe spate pe bibliotecarele noastre. Cam o ora a durat totul. Si tocmai imi luasem pauza de pranz, asa ca nu aveam chef sub nici o forma sa ies. Am ales sa imi pun castile pe urechi, sa renunt la ulcer si sa ascult muzica. Asta nu e tot. Biblioteca este pentru dumnealor locul ideal (si cum naiba n-ar fi asa) de chatuit pe net, iara pentru a fi pe faza sonorul nu trebuie oprit. Asa ca pe la ora 6, cand dispar sefii..BUZZ, DING ....mama lui de messenger. Pentru ce naiba sunt puse acolo?? Dimineata isi citeau aprinse horoscopul pe ceva site e-girl...acolo o fi scris ca la ora 2 au program de agatat.
Domnisoarele bibiotecare, ca domnisoarele...dar noi....scrie clar pe usa: telefonul inchis; mancatul interzis. S-o credeti voi! Biscuitii din pungile de aluminiu fosnitoare de rontaie in biblioteca, telefonul suna tot aici si mai rau se vorbeste la el "in soapta". Si, ca sa o parafrazez pe L, biblioteca e loc de agatat, iar pentru asta ai nevoie de tot arsenalul :pantofi cu toc cui cu care te flenduri de la un capat la altul al randului de mese (vorbind la telefon).
Si mai rau ca ne lipseste uneori curajul sa ripostam. Daca le-as zice donsoarelor bibliotecare sa faca liniste, bafta mea de a-mi gasi o carte e spulberata...gasesc ele sa-mi puna bete in roata in urmatoarele zile.
Uff, d-asta nu ne merge noua bine. Pentru ca ne place sa tratam totul cu ignoranta, cu "eu vreau sa fiu cel mai tare, ce-mi pasa mie de voi, cu egoismul propriu. Pacat ca in programul celor sapte ani de acasa nu am stiut sa amintim ca "Gigele, traiesti printre oameni ca si tine. Si ca sa te numesti si tu OM trebuie sa respecti pe cel de langa tine!". Noi am stiu sa zicem "Gigele da din coate, calca in picioare, vindeti omenia, pupa....p-ala de care ai nevoie, da-i cu sutul apoi, rectalgii sa ai la nefericirea altora...si nu respecta nici un regulament scris!"
De maine ma intorc la vanzoleala de biblioteca!

marți, mai 9

Caut psihoenergizante...

Am inceput in forta programul intensiv de invatat. Azi am stat in biblioteca de la 10 pana la 6 seara. Am ajuns acasa sfarsita, flamanda...de fapt am vrut sa ajung intr-un hipermarket, numai ca ametita am luat alta masina si am ajuns pe alte carari, tare necunoscute. Am mers prin ploaie si intr-un final am dibuit si casa. Nu mai pot asa...
Prin anul I ma drogam cu un cocktail ciudat: cola+ness+Romener. Romener=psihoenergizant.
Cert e ca intr-o noapte, asa drogata am devorat juma de anatomie. Ziua urmatoare aveam examen. Numai ca energia mea a durat o noapte si la examen beam in loc de apa numai cafea. A trecut si el cu bine... Acum n-as mai face asa ceva.
Dar caut orice imi poate multiplica sinapsele. Aveti idee? V-as ramane indatorata. Am inteles ca ceaiul verde face bine:anxiolitic, iti stimuleaza atentia, etc, etc. Si-un soi de iarba de prin tarile arabe: mate.
Oricum, oamenii destepti trebuie sa fi facut ei vreun studiu..am sa caut si va anunt.

luni, mai 8

Aimez-vous Brahms?

Vreti o seara minunata? Uitati-va la acest film. Uitati ca exista internet, Nasul, meciul X cu Y si descoperiti delicatete unei povesti de iubire din 1961. Un siropel cu o "doamna" inteligenta, rafinata, de-o frumusete regala, un domn incapabil sa renunte la tabieturile vietii sale de burlac, si-un rasfatat al tineretii, minte ratacitoare si indragostita: Ingrid Bergman, Yves Montand, Anthony Perkins.
Unii barbati, oricat ar iubi, nu se pot schimba. Dincolo de dragostea matura, vor evadare, chiar usor promiscua. Altii, necopti iubesc nebunatic si dramatic. Doamna sufera intre iubirea impacata, stabila si provocarea tineretii. Satula de escapadele celui de-o varsta cu ea, retraieste la cei 40 de ani, jocul iubirii (sau poate numai al pasiunii) alaturi de-un tanar de 24 de ani.
Societatea cruda, capabila sa vada numai cei 15 ani ce o despart de tineretea celui ce-o iubeste, ii spulbera fericirea. Renunta la pasiune, pentru a retrai dragostea matura si mai grav pentru a reintra in vechiul cerc al compromisului cu sine insasi.
Good bye again...!

duminică, mai 7

Asa DA, asa NU..

Modele de educat copiii..ma rog cititi si vorbim dupa ;)

http://www.profamilia.ro/soti.asp?bobocul=11

http://www.profamilia.ro/soti.asp?bobocul=13

si pe noi: http://www.profamilia.ro/soti.asp?autofer=10

vineri, mai 5

Netofobie, Messengerofobie

As vrea sa capat asa ceva. In ultima vreme o luasem razna. Dimineata, inainte de cafea, deschideam laptopul si hop pe messenger. Incepusem sa urasc idioatele de parole de care nu stiu cum sa scap care imi prelungeau durerea dependentei.
Un calcul aproximativ imi arata ca stau cam 3 ore DEGEABA pe net. Hoinaresc dc-ul, citesc statusuri, mesaje banale, mai injur cate-un mass message si atat.
E timpul sa iau masuri. De 2 zile fac terapie. Dimineata imi citesc doar mail-urile primite pe noapte, putin presa si gata...inchid. Restul programului studiu. Seara ... putina indulgenta...imi aloc 30-45 minute de messenger in care incerc sa introduc si citirea catorva mesaje, blog-uri si atat. Un film bun apoi. Ultimul vazut Manderlay. Mi-a trebuit destula rabdare. Nu e Dogville sau nu e Nicole Kidman. Aceeasi idee surprinzatoare a decorurilor minimaliste in care actorii fac totul. Scena de teatru in care personajele ciocane la usi inchipuite, in care obiectele sunt sugerate de indicatoare sau desene. Un regizor exceptional: Lars von Trier. Gata, paranteza cu filmul.

Revenind la net. Ce ziceti de terapie de grup? Mai ales noi, cei care avem lucruri esentiale de facut (anul asta in speta). Si nu, nu facem terapia pe net. In parc de exemplu. Sa simtim placerea de a auzi vocea cuiva, de a intui emotia. De a vedea incruntarea, zambetul fals sau din contra bucuria sincera. Pentru ca eu am ajuns sa discut lucruri esentiale pe net. Pana si conflictele in cuplu se rezolva tot pe net. Trebuie sa admit ca uneori ai posibilitatea de a-ti pune gandurile in ordine si de a-ti alege cuvintele. Plus ca ai un dosar bine alcatuit : message archive. ehh, si cum fac ca acum, la sfarsit, am inclinat iara balanta pronet. Gata, mi-a ajuns. Mi-au expirat minutele de net.
next time...cand facem prima sedinta?

marți, mai 2

Oxitocina, moartea pasiunii

Am vazut un documentar care se gasea in toate listele utilizatorilor de retea Regie:Kim Cattrall- Sexual Intelligence. Bine, bine nu asta e explicatia ca l-am vazut. Mai intai n-am realizat cine e aceasta Kim Cattral, desi o cunosteam prea bine din serialul Sex and the city. O tipa bine in orice caz la cei peste 40 de ani, care incearca sa-si expuna sexualitatea fara a trece insa granita vulgarului.
Documentarul aduce cateva personaje cu vederi deschise : bi, heterosexuali si specialisti (sexolog, psiholog) autorii unor carti din domeniu. Destul de bine alcatuit ca si documentar. Pastreaza veridicitate, dialoguri inteligente, dovezi din domeniul medical. O imagine de ansamblu a sexualitatii din mitologie, lumea greaca si romana pana la cea contemporana.
Noutati? Da, explicatii pentru moartea pasiuni si ruperea relatiei dupa 3-4 ani (bine, unde este cazul). Vinovata :OXITOCINA, drogul dorintei cum o numeste documentarul. Se pare ca dupa un interval de timp receptorii responsivi la acesta se cam satura de ea (down-regulation) si efectul ei se anuleaza...si al dorintei.
Stresul negativ este corelat cu un nivel scazut de oxitocina, iar tot ceea ce provoaca placere (eustress) in relatiile interumane foarte stranse ii creste nivelul in sange.
Femeile implicate intr-o relatie au un nivel crescut de oxitocina comparativ cu cele singure.
In acelasi timp ea ar stimula increderea in sine si administrarea ca medicament ar putea fi utila pe viitor in tratamentul autismului.
Si asa uite domne care mi-e chimia in dragoste. Totul este fundamentat bio-chimic si putem trata medical un cuplu "bolnav" sau macar pe partenerul afectat. Molecule care sa lege excesul de oxitocina. Administrate in doze bine stabilite dupa primii 3 ani de relatie.:)

One more IQ test

Incepem!Cit face...15+6

3+56
89+2
12+53
75+26
25+52
63+32
Da, sint doar niste sume, dar asta e de fapt exercitiul. Mai un pic de rabdare...
123+5
GINDESTE-TE REPEDE LA O UNEALTA SI LA O CULOARE!

THE END

Raspunsul l-am plasat la comentarii, caci parea cea mai accesibila modalitate de concurs. Si comentariile alocate acestui exercitiu de testat circumvolutiuni tot acolo.
Conform autorului, daca raspundeti corect va aflati in cei 2% cei mai inteligenti oameni din lume...parca mai era un test asemanator..hmm...
P.S. da, l-am primit demult ca junk mail. Macar pe asta nu l-am regretat...haideti la treaba!