luni, ianuarie 28

Job no. 2

Serviciu meu no. 2 se ocupa de cosmetice. E palatul meu cu jucarii. Testam tot felul de dermato-cosmetice pe piele, par, unghii,, numaram comedoane (puncte negre), riduri, masuram cantitatea de sebum secretata de piele si facem poze de vreo 30 de ori mai mari ale intregului desen cutanat. Totul miroase mult prea bine (avem parfumuri in avanpremiera, numai ca scarbosii astia de frantuzi ni le trimit intr-o forma nefinisata, care nici in veci nu vrea sa se fixeze cum vreau eu de piele). Toate smacurile astea care vin la noi n-au nume de firma, ci numai cifre si cu greu reusesc sa identific ce Uriage sau Bvlgari zace in borcan. Dar ce-are a face. Avem voluntari care vin sa testeze, contra cost, adica noi ii platim pe ei (cu mult sub nivelul pietii), o lume pestrita dar doritoare de a-si pune pielea la contributie in folosul stiintei (mai cu seama ca testam VERSACE = Visage, dar ce sa-i faci ???)
Astazi ne-au sosit colaboratorii frantuzi. Adica o colaboratoare. Tunsa carre si imbracata 80's parea ca purta ceva prea inflexibil pe coloana si mai jos de sacru. Zambet studiat si bine temporizat. Explicatii categorice, spuse din carti (pare-mi-se ca e filoloaga si a prins derma undeva prin firma, dar respecta linia protocolului). Maine ne vine le chef. Azi am fost bilingva. Adica tu vorbeste-mi in franceza ca eu iti raspund in engleza. Nu am exercitiu, n-am mai legat o fraza de la un capat la altu' din liceu..poate, dar pricep ce nazalizezi acolo. Si culmea e ca a acceptat, ba a mai cuvantat si ea ceva anglais. Si a fumat si Marlboro. Nu a uitat sa aminteasca ca noi, la testele noastre, suntem mult prea putin responsivi, adica avem piele nesensibiloasa, prea tabacita.
Cam atat, revin cu informatii despre colaboratori. Si depre creme. Maine pozez riduri de expresie si pori. ETC.

luni, ianuarie 21

Nimic

Stiu ca am incetat a va mai scrie. Si nu arunc pe lipsa de timp, ci pe lipsa de noutate din lipsa de timp.
V-am spus prea multe povesti despre insomniile mele, fizipatologice deliberat sau autoinduse. Cea de ieri noapte insa...a fost din cauza de vecini. Dupa ce cu o zi inainte la consiliul de "scara" (nu am participat, am absentat cu desavarsire, dar barfa circula) s-a discutat despre linistea din bloc, orele de program de joaca ale pensionarilor, ieri s-a revenit la programul normal: gaurim peretii la trecerea intre zile. Si cum eu stransesem suficiente fructe stafidite in sertarul frigiderului, iar robotul lenevise de 2 zile, imi parea numai bun momentul sa imi fac un cocktail ad-hoc indulcit cu niste votca uitata prin dulap. Bun, deci dorm dusa...pana cand aud zumzet de bormasina. Uff, chiar bun momentul, tocmai cand imi faceam, cu nasul in perna, zeci de scenarii ale operatiei "estetice" de scoatere de nevi din propria piele ce avea sa urmeze in dimineata urmatoare. Asa ca, pentru a-mi alunga toate anxietatile, dupa vodca mi-am adaugat fara prea mult cuget xanax. Cele mai groaznice cosmaruri le poti avea dupa asta. Eram impletita in liane, nu stiam daca visez ori ba, m-am trezit cu mainile tragand de aer, ca doar, doar, ma eliberez de scarboasele de ierburi ce ma impresurau. Cum naiba s-or simti unii bine la diazepam plus votca n-am habar, ca eu ... nu prea.
In fine, drogurile astea improvizate nu imi merg, de celelalte nu prea am stiinta. Nici de operat n-am apucat, cica imi era prea sanatoasa alunita, prea estetica, iara efortul si mai mare. Oricum m-am simtit palida si cu pulsul in ceruri sus pe masa intinsa, cu lampa asupra-mi si 3 capete specialiste care mi-o catalogau.
Sa zic "the end", iara ca PS - aveti habar de PDA-uri? Adica de avut aveti, dar cum dau eu de unul care sa imi poarte toata stiinta nestiuta, sa mearga si sa nu ma scuture de prea multi bani. Am ochit acest model http://emag.ro/pda/pda-hp-ipaq-114-classic-handheld--pFA982AA, si nu e reclama, sper sa mai rezist cateva ore ca sa mai ascult pareri de avizati si sa nu imi iau maine talpasita direct spre el (oricum nu aici, am dat de acelasi model mai ieftin cu vreo 30 ron prin alte targuri).

marți, ianuarie 1

2008

Am crezut ca imi voi face o rezolutie nesfarsita. Ca voi avea o lista scrisa cu liniute cu propuneri urgente si altele care au sa astepte. Dar nimic din toate astea. M-au deprimat mai rau parca rezolutiile altora; pentru ca multe le facem asa, pentru impacarea si acoperirea personala, fara proiect efectiv demarat.
Am avut un an pe jumate bun. Mult prea bun in unele sectoare; nesperat de-a dreptul. Pana acum am tot adunat, pus singura in propria traista, iar acum mi s-a dat totul pentru orice lucrusor adunat. Acolo unde totul si toate tineau numai de mine, unde soarta nu avea cum sa imi calce stramb pentru ca o indreptam eu, a fost bine. Multumesc. Si eu, care credeam ca numai anii pari imi sunt favorabili. Am ramas insa ruinata in alte puncte, dar nu am cum ma impotrivi...sau poate...
Ce vreau anul asta? sincer nu mai stiu nici eu. Nu zic nimic, ci doar vreau. Ca nu prea tine de mine. In final daca vrei prea mult un anumit lucru si te rogi ani de-a randul pentru el, primesti. Cu varf si indesat. Dumnezeu zice: poftim, asta ai vrut, asta ai sa primesti; dar NUMAI ASTA. nimic in plus; ai fost prea ingusta si nu te-ai gandit nicicand la altele, n-am ce sa iti fac - nici n-ai sa primesti.
Vreau insa ceva, care culmea tot de mine tine: sa imi mai uit mendrele carcotase, criticile ascutite, angoasele de perfectiune, sa mai fiu si eu rea din cand in cand si atunci cand trebuie, sa nu ma comport numai ca apele linistite si adanci, sa spun in fata, la momentul cerut si niciodata prea tarziu, sa nu mai adun in mine si sa vars totul cand nu isi are rostul, sa am timp sa-mi ascult fratele in istorisirile despre cursurile de programare, sa aflu cum i-au crescut mamei cozonacii sau cum si-a ars baclavaua, sa reascult povestile de tinerete ale tatei; sa-mi rup minute pentru prieteni, sa ma mai uit la copaci si fluturi, sa nu cred ca decorurile sunt doar niste chestii pur existentiale si nimic mai mult, sa mai rup file din planner si sa uit de ele, sa mai trec peste paginile din dictionar cu cuvintele "trebuie" si "acum". Sa mai am timp sa visez, sa sper, sa las pe oamenii din jur sa vorbeasca, sa ofer sanse, sa-mi accept sansele, sa-mi accept scaparile destinului, sa profit de nenorocita de clipa care nu imi era in program, sa imi tai in bucati irecuperabile sabloanele de viata.
Sa recitesc aceasta lista ori de cate ori ma prefac ca o fac uitata.