Eu, cand vreau sa fluier, fluier

Nu are nimic de-a face cu piesa de teatru, ci mai precis cu limbajul de comunicare venit din partea tagmei masculine. Nu, nu va port ganduri negre chiar daca am scris candva Blog suparat despre barbati.
Insa ieri, statia de metrou Costin Georgian. Asteptam pe cineva si satula sa tot privesc cele 2 chioscuri alaturate intrarilor la metrou m-am indreptat pe culoarul ce uneste cele 2 iesiri ale metroului. Culoar pustiu, caci una dintre iesiri nu este data spre utilizare. Stateam linisitia, cu coatele sprijinite de balustrada, privind in jos liniile de metrou cand aud niste fluieraturi ce se tot apropiau. Domnul gardian ma fluiera...si nu era admirativ. Asta era modul lui de a-mi spune ca sunt intr-o zona interzisa, ca deasupra culoarului pe care am patruns eu era scris "Acces interzis". Ok, mi-am cerut scuze si am parasit zona. Chiar nu vazusem avertismentul.
Dar de ce domnule gardian de la statia de metrou Costin Georgian folositi ca unic limbaj de apelare a cuiva fluieratul...eu de obicei NU AUD nici un fluierat. Sunt asa setata incat sa ignor complet aceste semnale. D-asta si v-am ignorat aseara. Puteati sa mi va adresati cu "domnisoara, ati patruns ntr-o zona interzisa" . Nu prefer semnalele sonore de comunicare. Suntem o specie care putem utiliza cuvintele. Tot semnalele sonore, cu inteles in schimb, folosite functie de circumstante. Aaaa. poate v-ati gandit totusi ca nu vorbeam aceeasi limba. Da, e o varianta, poate chiar sustinuta...

LMA!

La multi ani cuiva foarte drag mie caruia in exact 18 ani de viata i-am scos cel putin 2 peri albi, multe oftaturi, enervante intrebari si raspunsuri, dragului meu fotograf, depanator de net, olimpic si baiat modest.
Tot ceea ce-ti e dorinta sa-ti fie indeplinita, Mihnutul meu! Iti multumesc ca accepti pacostea aia cu gura mare.
Sa-mi traiesti Mihnea!!!

Clestii de rufe

Asa, ca tot am reaparut am zis ca vechiul meu template parea prea rigid si ca merit si eu o schimbare de look.
Primul pas, bazai pe atotstiutorul Mihnea, baiatul meu bun la toate si cer o mica schimbare. Imi aleg eu un model, totul ok, trecem la partea de poze. Dupa vreo 2 variante dumnealui se opreste la clestii de rufe ai mamei. O poza facuta de el, pentru fotografiile de stoc...gluma nu?


"mihnea (27.11.2006 19:45:35):atunci care?
mihnea (27.11.2006 19:45:35): sigur nu vrei pe astia?
mihnea (27.11.2006 19:45:36): http://www.fotocamera.ro/detaliufoto.php?foto=6407
eu (27.11.2006 19:46:02): sigur
mihnea (27.11.2006 20:08:11): am pus-o, imi place imaginea, dar nu imi place cum am incadrat-o .. nu am reusit mai bine.. poate altadata cand am mai mult timp"

Baiatul meu nu a priceput nimic, ca eu nu vreau clestii de rufe ai mamei...ce legatura au ei cu creatia mea...asa ca in seara asta, m-a lasat balta, cu hora de clesti, la cap de pagina, incapabila sa schimb ceva, pentru ca nu stiu cu ce se mananca, eu de-abia stiu sa fac un link. Asa ca am stat si am privit lung, mai ales cei 2 clesti din centrul imaginii si-am zis ca pana la urma astia doi vor face ceva de-i lasati singuri, ceva creatie si cel putin pentru noaptea asta merge. Maine am sa incep cu vesnicele mele cereri : Mihneaaaa.........
Chiar sa lasam clestii? ce ziceti?

Am ajuns sa ma plang

Naa, ca am reusit sa o zic si p-asta. Prea mult timp liber, plictiseala, hoinareala pe net printre bloguri, forumuri si ziare. Activitati casnice, greu de inceput, mai greu de finalizat...si mai am inca o luna jumatate de asa ceva. Trebuie sa trec la reorganizarea timpului meu liber, poate termin cartea ori filmul incepute de vreo 3 zile. Aaa, sa-i felicit pe cei de la Cotidianul care de vreo 10 saptamani imi imbogatesc biblioteca. Si pe mama, care in fiecare dimineata de miercuri mi le cumpara, una pentru mine si una pentru ea si mi le trimite apoi. Mare noroc, facut rost de Neveste disperate, episodul 10, seria 3...40 de minute de rasfat :)

Finalitate

Tocmai m-am intors de la teleconferinta organizata in vederea alegerii specialitatii. Si de la o bere, asa ca nu recunosc multe din cele scrise. Eu am luat dermatologia ( Lulu declara sus si tare ca inca din timpul stagiului de dermato vroiam asta) si am ignorat cateva care imi faceau cu ochiul - gastro, endo, cardio. In fine nu asta vroiam a va spune, dar am realizat astazi, spre sfarsitul acestui maraton al reparitiilor cum e treaba cu visele unui absolvent de medicina. Cum am intra noi cu chiu, cu vai, cu n-spe meditatii acum 6 ani in acest sistem, cum visam toti sa ajungem chirurgi, cardiologi, mari cercetatori sau cine mai stie ce, cum mintea entuziasta fabula de-a dreptul si cum totul se poate narui in 4 ore de examen, in cele 200 de grile si cele 5 ore de teleconferinta. Priveam chipurile noastre numarand locurile ramase, sunand acasa sa afle ce pisici se mai preteaza in ziua de astazi, imbratisarile si felicitarile de acum. Nici unul dintre noi n-am gandit atunci ca toti acesti 6 ani de pregatire se vor rezuma in final la asta...dehh, asta pentru cei mici, sa afle invatatura de la noi.
Eu personal sunt pe deplin multumita cu alegerea facuta, sper din tot sufletul sa nu am regrete niciodata ca nu am ales altceva...si sa fie intr-un ceas bun pentru toti!
Felicitari colegilor, sa ma aveti pe lista vostra, a mea a strans deja vreo 10 clienti astazi.
P.S. ignorati greselile, imi suspectez o "bliopie" acuta

alegerea

Cred ca pana acum nu am fost pusa sa fac alegeri pentru mine de prea multe ori... de fapt alegeri mici au fost la tot pasul, dar cele MARI nu prea. Vreo 3-4 si atat. Maine e a cincea poate. Alegerea specialitatii. Am incercat sa aplic 2 strategii:
-ce-mi spune inima
-ce-mi spun buzunarele
Dupa toate astea, rezultat nul. De fapt o continua miscare de oscilare intre vreo 4 optiuni. Dehh, am trecut la metode mai putin logice si ortodoxe. Tragere la sorti. A iesit una buna, fara prea mari sanse de evolutie pe meleagurile capitalei.
Incep sa urasc sistemul nostru medical in care desi te zbati sa prinzi aripi, desi trudesti adesea, te lovesti de proptelele altora..stiti voi care. N-are rost sa bat campii cu teoria pilelor si relatiilor, cred ca e stereotipie demult. Numai ca acesta teorie imi creaza un sentiment de dezamagire. Nu fata de mine, ci fata de ceea ce mi se ofera.
Vom vedea maine cum va fi. Am sa va spun. Sper sa visez ceva la noapte, un mic indiciu: o inima, stomac, tiroida sau vreun sifilis florid :)

Post rezidentiat, inapoi la VIATA :)

Am inviat sau voi invia curand...s-a sfarsit totul. Nu mai sunt o disparitie.
Am terminat cu toata perioada de claustrare si zambesc fericita, extrem de fericita. Aseara mi-am aflat rezultatul de la rezidentiat. Sunt pe lista acolo nu aveam niciodata curajul sa ma gandesc ca as putea sa fiu. Mai am un pas. Sa fac mare alegere...care sa fie? Mai am de meditat pana duminica la repartitii...
Ce-am facut pana acum? Nimic... Am trait o relatie dependenta, toxica cu un anume Harrison...si atat...Alteceva? 5 fire albe in plus, riduri si cearcane, doar 5 filme in ultimile 4 luni, televizorul scos din priza 4 luni, cateva kg in minus, timp masurat in randuri si pagini, groaznice insomnii, messenger pus pe invisible. Nu stiu cand a trecut vara, toamna oricum n-a existat, dar stiu ca urmeaza iarna.
Dar ce naiba ma vaicaresc atat?
Gata, sunt in vacanta :)
P.S. Imi pare rau ca v-am ignorat, imi pare rau ca am refuzat sa comunic, dar credeti-ma a fost necesar. Dar sunt aici, bucuroasa de regasire