duminică, mai 27

Stropii mei mari

Astazi mi-am inecat sandalele in baltile din spatele spitalului Coltea. Si tare mult mi-a placut. Urma sa ma intalnesc cu o parte din vechea gasca din facultate. Cred ca e prima data in primavara asta cand am simtit cu adevarat ploaia, cand nu imi pasa ca de pe umbrela mea imi curgeau siroaie picurii pe fusta, ca tocurile mele nu se vedeau de lacuri, ca simteam apa calda gadilandu-mi talpile. Nu vedeam nimic in fata, doar lumina farurilor refractandu-se prin apa de ploaie si umbra Universitatii. Eram eu si ploaia. Si putin miros de asfalt de duminica incins.
A fost poate cea mai frumoasa zi, macar frantura de zi din sezonul asta de primavara-vara. Desi putin egoista, a fost ziua mea cu miros de ploaie.

luni, mai 21

Cine sunt astia cu YALE???



Astazi cand am revenit acasa am zarit, lipit de clanta usii ( n. a. usa normala, maro, fara securizare, metale si alte chestii...ma rog cu 3 yale) un postit "mersi, pt TV!". In prima secunda nu m-am dumirit eu bine ce vroia sa spuna, era scris de mana, am zis ca un vecin mi-a lasat vreun bilet de amor, apoi am refacut conexiunea, am dezlipit postitul (parca picioarele mele se zgaltaiau putin), am gandit "e bine ca te-ai multumit doar cu TV-ul...", am intors postitul pe verso si am citit urmatoarele "Gandeste-te mai bine cand cumperi o incuietoare! Foloseste Yale!" .
Ok oameni buni, am priceput mesajul, care nu e nicidecum hazliu, ci mai degraba imi suna a macabru! Poftim, sunt eu tare de inger (ha!), dar daca in locul meu era batranelul de la 7, care se opreste la 5 m mersi ca-l tine inima, care are 2 infarcte la activ, care putea sa crape in fata usii ca niste idioti i-au lipt pentru reclama personala un bilet in care se sugera furtul TV-ului! Cine mama naibii sunteti astia cu Yale, ca sunt pornita sa va reclam!
Cati dintre voi ati mai patit asta? E prima data cand dau de asa ceva in usa, recunosc ca am bagat cheia nitel tremurand, ca am aruncat o privire spre televizor, ca am vazut stele verzi, ca am retrait momentele de acum 3 ani cand m-am trezit (culmea chiar pe la jumatea lui mai) fara nici o bijuterie in casa.
Va atasez pozele ca sa stiti cum arata ale naibii de postituri ale idiotilor de la YALE!

sâmbătă, mai 19

La vot

La tara oamenii se imbraca frumos si se duc la vot. I-am vazut astazi. Treceau agale, in camasi curate, cu basmale inflorate, oprindu-se acolo unde vecinii iesisera la poarta. Unii mai stateau de vorba cu vecinii pana se domolea ploaia. Aveau ochelarii si buletinul la buzunarul de la piept.
Bine cu ploaia, ca altfel ii gasea pe camp votul, mai ales pe cei tineri. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, numai batrani am vazut pe soseaua principala a satului. Batrani si nepoti. Pentru ei e datorie, asa cum e sa te duci la biserica. Au auzit la TV ca trebuie, au repetat seara la poarta, cu vecinii, cum sa puna stampila, s-au codit, au zis ca “au sa puna asa cum crede Dumnezeu mai bine” ca tot aia mari de la oras stiu mai bine cum va sta treaba.
Pana la urma nu-i intereseaza prea tare, viata lor e tot aia, batranetea la fel ..si pensia.

marți, mai 15

Marionete au BA?

Ma tot intreb cat avem de-a face noi cu viata noastra? Cate dintre actiunile noastre apartin vointei proprii si cate apartin destinului? Ati trait vreodata cu impresia ca suntem legati de niste fire si nu ne miscam altfel decat dupa ceea ce ni se dicteaza? Ca tot ceea ce executam nu este al nostru ci al destinului? Ca si daca scapam din fire, suntem repede reprinsi in ele si totul se rastoarna intru echilibrul destinului…

As vrea sa cred asta, desi ma tem ca ar fi o lasitate pentru mine ca om. As vrea sa cred ca nu pot face nimic si sa las sa se intample. Pana la urma poate as deveni vegetanta. Totusi, ma simt uneori prinsa im mreje si incapabila sa ies din el. Orice as face, vointa mea nu raspunde.

Sau poate nu e intru totul asa. Soarta ne lasa o libertate limitata, care tine de dezvoltarea personala, de evolutia noastra ca si componente ale lantului uman, dar intervine in momente cheie, defel schimbabile de catre noi. Intervine pentru a aduce echilibrul.

Nu aiurez si nu bat campii. Dar toti cred ca am trait momente cheie, care nu au tinut de hotararile noastre, toti ne-am simtit uneori neputinciosi. Culmea ca numai evenimentele fatale sunt adesea catalogate drept “plasmuiri ale destinului”. Cat credeti in destin? In acel “asa iti e scris”?

duminică, mai 13

Back

De maine revin. Operatiunea "pimp my blog" a sfarsit, Mihnea si-a dus la bun sau nu sfarsit operatiunea de revigorare. Dupa cum spune el, rezultatele nu se cunosc inca, deoarece nu s-a realizat indexarea blogului meu nou pe Google. Cum o fi asta nu prea stiu, cert e ca ratingul mi-a ramas acelasi.
A ..si de maine imi revin noi atributiuni, preluate tot de la Mihnea. Baiatul a cedat. Nu mai vrea net. Pentru 2 luni si ceva placile de retea stau la mama. Invata...Spor Mihnea!

joi, mai 10

Basescu

[Pimp My blog Day 4 by Mihnea]
Despre Basescu. Atat. Si aici. Si peste tot. Click pe citeste mai mult..




si concluzia..


marți, mai 8

Mituri

[Pimp My blog Day 2 by Mihnea]

Prietenul Doru Coroiu (Aldor) ne-a aratat pe Fotolitera un clip video foarte interesant, plin de intelepciune. Ce se intampla daca amesteci Coca Cola (ma rog, Cola Dietetica) cu Mentos. Click, acolo jos, click :P

Asta imi deschide apetitul pentru genul de showuri Myth Busters sau Brainiac. In timp ce idiotii din prima emisiune (nu ma dati in judecata pentru insulta, am spus ca aveti idei multe si indraznete, asa e limba romana, mai ambigua) cred cu adevarat si pun suflet in ceea ce fac, Brainiac e commercial shit-ul tipic, cheap trashware, tv-junk sau orice cuvant compus putem inventa pe limba lor. Daca de la cei din urma inveti ca ragai mai mult daca mananci grabit decat daca ai o alimentatie bogata in serbet si fizzy drinks, de la Myth Busters afli lucruri cu adevarat folositoare, practice sau de o importanta ideologica insemnata. Exemplu:

- masina are un consum redus de carburant, daca oprim aerul conditionat si deschidem geamurile la cel mult 80 Km/h si invers la peste 80 Km/h. Asta daca nu vrem sa facem rabat de la climatizare.

- reculul celor impuscati in filmele western este doar un efect special, la fel si explozia automobilelor cauzate de gloante ordinare sau detasarea osiei uitata ancorata de un stalp

- 2000 de baloane cu heliu pot ridica un copil de 3 ani

- daca alergam prin ploaie ne udam mai putin decat daca am merge normal

- un cadavru lasat o luna de zile intr-o masina o compromite.. fizic

- aerul din masinile vopsite cu culoare inchisa se incinge mai tare vara cu pana la cateva grade Celsius decat aerul din masinile vopsite deschis

- un glont tras cu teava in sus poate leza pe cineva la intoarcerea la sol

- puteti inlocui o dioda de la sistemul de aprindere al farurilor de la masina cu un glont de vanatoare, dar o sa va patati pantalonii :)

- Mister Bean chiar putea sa isi vopseasca peretii camerei punand explozibil intr-o galeata cu vopsea… problema sta in a tine peretii in picioare :D.. si nu.. nu iti poate lasa o urma pe perete daca te-ai “uitat” inauntru..

- uleiul ramas dupa prajeala de la mcd’s (a se pronunta mekediz ca in Eternal sunshine of the spotless mind) (simiuk stie de ce) poate fi utilizat cu succes in loc de carburant.

- o masina automata de spalat nu are destula putere pentru a te invarti si pe tine

- un pui poate sparge cabina unui avion in zbor, mai ales daca e congelat :D

- mormolocii sau ouale de vietati acvatice inghitite nu isi pot continua viata in stomacul nostru

- poti fura tensiune electrica prin inductie, plasand o bobina uriasa langa firele de inalta tensiune, dar nu mai mult de un volt..

Nu, nu am dat copy/paste de nicaieri, inainte eram un telespectator infocat al distrugatorilor de mituri.

Si pentru ca e vital sa privesti inapoi, in istorie, sa pastrezi legatura cu originile, voi continua in nota simiukai care probabil v-ar fi povestit ce a mai facut ea recent.. Pe mine ieri m-a surprins o intrebare, ale carei valente stilistice pot fi dimensionate la modul shakespearian (vezi Hamlet)... “De ce inveti?”, reactie la statusul meu “Fizica. Fac la fizica”, dimensionat stilistic la modul “James Bond” (vezi Bond. James Bond).

Rachel Rachel: dc inveti atat]

Rachel Rachel: ?

simian_mihnea: fara motiv

simian_mihnea: fiindca am bacalaureat peste 7 saptamani :P

Rachel Rachel: lol

Rachel Rachel: dar stii deja fizica

Rachel Rachel: ;)

simian_mihnea: stiu, dar mie imi place sa fac ceea ce stiu ^_^

Si a murit Octavian Paler, probabil cel mai mare roman de cultura contemporan. O lume mai buna pentru el, una mai jalnica pentru noi, jalnica cu R mare. Si o poezie.


[blog page by Mihnea]

luni, mai 7

Feminism, misoginism

[Pimp My blog Day 1 by Mihnea]

Feminismul nu vinde. Si eu am vrut sa iasa in Franta presedinte Ségolène Royal si nu Nicolas Sarkozy.. mai schimbam niste mentalitati. Dar cum nu s-a intamplat asa… misoginismul continua sa vanda bine. Click pe .. stii tu… citeste mai mult!




Ce poate fi mai linistitor si mai reconciliant pentru frustrarile proprii decat niste clipuri cu soferite neindemanatice.

woman tries to park in a really small parking spot -



Normal ca e amuzant sa razi de ceilalti, nu mai pune intrebari idioate… te vad ca zambesti :)

Woman at parking place



Ma rog, uneori se .. exagereaza:
worst woman driver ever -

Three fastest ways of communication
1:Tele phone
2:Tele vision
3:Tell a woman
Still need faster?
Tell her not to tell anyone!

Daca nu ati observat pana acum, mai nou e smecher sa vorbesti in linkuri. Nu stiu de ce poarta barbatii serviete dupa ei.. poate si asta e smecher, dar sunt barbati care isi joaca bine rolul de .. femeie. Dupa cum si Mircea Badea observa, imaginile feminine sunt folosite des in advertising. Am citit undeva, nu conteaza unde, ca o chelnerita care atinge prieteneste pe umar clientul obtine saptamanal de doua ori mai mult bacsis decat orice alta chelnerita si de trei ori mai mult decat un chelner.

Eh, dar cum s-ar fi vandut Windows 1.0 fara contributia de neinlocuit a lui Steve Ballmer

Ballmer sells windows1.0


nu e de mirare ca omul urla..
Steve Ballmer going crazy


.. atat de tare incat a avut o operatie la corzile vocale. Pai cum sa nu urli cand salariul tau de angajare e de $50,000...?!
Pana data viitoare... radeti! sau faceti..


[article by Mihnea]


duminică, mai 6

Pimp my blog Day 0

[Mihnea here]

Maine incepe operatiunea Pimp my blog. Firstly, nu imi place denumirea asta, daca nici voua e momentul sa parasiti targetul . Un target sublim de altfel.. astazi la pranz, la un prim recensamant aveam 3 vizitatori in ultimele 24 de ore.. adica noi si probabil GoogleBot de doua ori. Uhm.. sunt mai multe probleme care au condus la acest lucru, pe langa problema situata undeva intre tastatura si patru picioare lemnoase, o problema cu care eu unul ma confrunt aproape zilnic. Acum e momentul ala in care trebuie sa pui mana pe mouse si sa clicai pe “Citeste mai mult”. Si nu o sa iti vorbesc la persoana a 2-a plural fiindca asta contribuie la incalzirea globala.

Number one. Numele. Prea lung. Se ineaca saracul Google de la prima inghititura. Relevanta cuvintelor din titlu scade exponential odata cu ordinul lor. La fel si cititorii blogului daca o sa continui cu explicatiile matematice. Anywayz.. long page titles.. it’s a no-no! Simiuk, simplu. Eliade si-a facut felul pe alte pagini mai palpabile.

2. Poza de sus. Acum nah, eu o stiu in original. Dar si cititorii o stiu. Primul lucru pe care il faci cand intri intr-un blog e sa te uiti in profilul persoanei, sa vezi cum arata, ce varsta are. Stii tu.. bine, blogul blog, dar tipa? Ce imi inspira mie poza? E genul de imagine care apare pe siteurile de webhosting si firme de banking and ranking, moda femeilor de cariera in costum cu dungi, ochelari cu rama groasa si laptop la subrat. Cliseu. Nu vreau sa stiu cine e fotograful!

3. Text. Text. Teeeeeext. Nimanui nu ii place sa umble prin desert, fie si virtual. Pentru index ai nevoie doar de un preview al articolului, nu de tot continutul.

4 si noua moda a calculatoarelor este .. imaginea. Nu ai prins deloc trendul cu youtubeul… face parte din genul de siteuri care pot constitui mina de aur. Unii fac siteuri doar cu clipuri preluate de acolo pentru a face un profit.

5. Subiectele. Aici ai lacune mari. Nu intereseaza pe nimeni ce ai visat noaptea trecuta, poate doar pe prietenii apropiati si pe frati-to, dar pentru asta nu trebuie sa postezi pe blog, ajung cateva im-uri.

Stii ca nu stau bine cu timpul, dar o sa incerc sa ma distrez putin aici :D.. hm.. fresh meat. Toate topicurile postate de mine vor fi insemnate cu [operatiunea Pimp my blog by Mihnea].

Again

In alta ordine de idei, ce mai strafulgera mintea si viata mea:

  1. Invat materia de rezidentiat, nu spun de ce, dar pana acum am acoperit 0,02% din ea
  2. Fac variante de bac la fizica si se pare ca am sanse sa-l iau
  3. Am aflat ce gandesc pustoaicele de clasa a XII-a - daca cu 2 luni inainte de admitere inveti tot timpul primesti ca replica din partea amicei tale “draga, nu munca este totul in viata, trebuie sa ai si o viata personala, nu a ajunge femeie de cariera si singura e cea mai buna optiune!” bine ca zic ele la 18 ani asta!
  4. Mereu ma intreb ce au in servietele diplomat unii barbati, asta dupa ce, profu meu de geografie isi tinea painea si un sul de foite galbene dupa care ne citea, vecinul de jos o umbrele si o plasa de piata, un nene din tramvai o sapca si un ziar!
  5. Acvaria este cea mai orientata la zodiace
  6. Indiferent ce optiuni avem mereu alegem p-aia impusa de altii sau cea mai safe din punct de vedere a traiectoriei!

Cum revolutionez eu netu’?


Cica stau foarte prost la partea de trafic! Ca doar 35 vizitatori pe saptamana am, adica 5 pe zi si conform dorintei lui Mihnea “fa si tu ceva sa ai cel putin 15!!” Ca sunt unicat in lumea web-bloggului, ca nimeni de pe net nu are cautare frecventa “psihoenergizante”, ca targetul meu desi cam “select” lipseste cu desavarsire. Ar trebui sa scriu si eu despre windows vista, moda costumelor de baie, sa schimb my pinky-picture in ceva fancy… Mihnea zice trash-ware, nu vreau sa pricep ce-i ala sau ca a doua varianta “intr-o lume a netului in care toata lumea serveste junk-food, eu recomand psihoenergizante!

Ok, Mihnea bre, promit sa mi te iau tovaras de imagine…sau sa te las timp de o saptamana sa ridici targetul bloggului mei…a… sa nu te astepti ca imi dai doar subiecte de discutie, mataluta singurel vei scrie aici. (acum mustaceste langa mine;P)

De maine imi las blogu’ din mana. Nu vreau poze golase pe el, nu vreau subiecte de bac la sigur date si fraudulos inventate sau Al-Giazira highlights.

Sooo, operatiunea "Pimp my blog!"

miercuri, mai 2

La naiba!

Insomnii, insomnii, nu mai pot!! Nu vreti sa sfarsiti odata? Nu mai vreau sa aud, sa vad, sa simt, vreau doar un somn...asa, un cut off temporal/temporar. Cer prea mult? Da, mai vreau si trezire, don't panic!

marți, mai 1

Mihnea says..

Mihnea, primesti gazduire de le mine. Ori ai trait numai cei 3 ani de comunism prea bine, ori ai invatat prea bine pentru bac.
Cele ce urmeaza a fi citite, nu imi apartin.

Jocul de linii


Comunism. Un cuvânt deseori obscur în mintea tinerilor, dar care naşte interpretări, reacţii, prejudecăţi. Cei mai mulţi îl privesc negativ, ca pe o boală de care ţara noastră s-a vindecat graţie renaşterii conştiinţei naţionale şi a dorinţei de libertate. Îl condamnăm ori îl facem uitat şi ne batem în piept că astăzi suntem democraţi, că avem o gândire liberală, că nimic nu stă în calea afirmării noastre.. că la şcoală nimeni nu ne va cere socoteală pentru modul în care ne-am aranjat părul, pentru felul în care ne îmbrăcăm sau prin ce modalitate am achiziţionat un anumit produs, că astăzi avem canale străine la televizor şi orice marcă de autoturism ne-am permite. “Acum avem societatea pe care ne-o dorim” - ar spune cetăţenii mai avuţi ai României.

Istoria nu prea a ţinut cu românii; ne-am născut într-un loc bogat, atât material, cât şi spiritual, dar poate şi din acest motiv am fost ţinta multor atacuri care ne-au lăsat găuri în pereti, în minte, în suflet. Am învăţat să fim ospitalieri cu popoarele de migratori, nevoite sa poposească la noi dupa ce au fost întoarse din drum de Marea Neagră, timp în care Occidentul evolua - de la el am învăţat apoi să ne creăm primele formaţiuni politice. Prima unire, realizată de Mihai Viteazul şi condiţionată de otomani şi de unguri, cu mult înaintea apariţiei conştiinţei naţionale române, seamănă astăzi mai degrabă cu o ciocnire accidentală, pe stradă, între doi fraţi care nu s-au cunoscut niciodată. Ne-am ridicat, ne-am privit în ochi şi ne-am recunoscut – da, noi avem aceiaşi părinţi, noi avem dreptul de autonomie pe aceste meleaguri. Am obţinut independenţa, ne-am recunoscut originea şi continuitatea când alţii ne numeau toleraţi. Ne-am reîntregit, dar soarta s-a întors asupra noastră; după mari sacrificii, a trebuit sa îi primim pe duşmani în casă. Pe frontul nostru le-am luat armele ruşilor orbiţi de revoluţia lor, iar ei ne-au răspuns retinând trimisul diplomatic. Imoral, fără precedent? Se spune că doar în dragoste şi în razboi nu există reguli. Am vrut să protejăm bunurile ţării, am trimis tezaurul la ruşi şi astăzi expeditorul se face uitat. Am fost creduli sau am avut mâinile legate, dar niciodată nu am fost imorali. Am demonstrat lumii că am jucat mereu fair-play, am returnat tezaurul Poloniei când aceasta ne-a cerut ajutorul, făcând iertate durerile Moldovei. Iertăm, dar nu uităm.

Nu am vrut comunism. Am căutat sprijin la puterile din Vest, dar acolo cărţile fuseseră demult jucate – ne-au fost şi Iuda, şi Iisus. Am coborât în grotă şi am depus jurământ faţă de Spânul Roş, să îl slujim, să ne schimbăm numele, identitatea, să ne uităm părinţii.

Am învăţat sa tragem linii, o lecţie dureroasă – pe hartă, pe brazda de pământ, pe trunchiurile copacilor, pe planurile cincinale, pe bonurile de pâine, lapte, zahăr sau ulei, linii pe străzi, linii în oraşe, linii în Bucureştiul parisian. “Înainte de a fi comunist, sunt român”.. şi a fost îndeajuns încât să continuăm jocul de linii pe peretele de celulă.

Dărâmăm zeci de biserici să ridicăm Casa Poporului, ducem muncă titanică săpând cursul Dunării, vrem Bucureştiul port. Chiar ne doream asta? Era cu adevărat de folos industrializarea când uzinele gigant nu funcţionau decât la procente nesemnificative din capacitatea lor? Cuteza cineva să contrazică pe cel mai iubit dintre pământeni? Da, au cutezat şi ne mândrim cu ei. Au plătit cu viaţa, dar dincolo de efemeritatea carnală a omului, de valorile negociabile şi de compromisurile vieţii, stă absolutul dreptăţii. Am căutat un vinovat şi ni l-am făcut cadou în ziua de Crăciun. Am vrut un erou şi l-am inventat ziua următoare. Am vrut martiri şi îi numim astăzi. Martiri la ce, martiri unde? Nu ai văzut revoluţia? .. trăgeam unii în alţii! Cum să nu însemne asta revoluţie?.. tot decorul sugera asta. Spui ca tu nu ai trăit atunci şi că nu te poţi pronunţa, că aştepţi arhivele. Mai bine aşa.

Spui că totul e mai bine acum, că eşti liber, că ai scapat de cortina de fier. Că eşti european, că ne globalizăm, că am deschis şi ni s-au deschis porţile. Că numai uniţi putem lupta cu problemele mari, de vreme ce “statul e prea mic pentru ele aşa cum e prea mare pentru cele mărunte” (Daniel Bell). Capitalismul deschide noi frontiere; se comercializează orice, de la alimente la diplome. Acum nu trebuie sa fii membru de partid pentru a obţine funcţia dorită, dar n-ar fi rău sa ai o rudă, un fin, un prieten unde să pui o vorbă bună. Ai nevoie să primeşti bani online pentru un proiect onorat unui client din altă ţară? Acum tehnologia capitalistă îţi permite acest lucru, doar ai grijă ce sistem de plăţi foloseşti fiindcă românii sunt banaţi (=interzişi - în slangul internetului) pe ici, pe colo, pe unde au făcut concetăţenii noştri fraude. Am ridicat standardele, sau ni s-a cerut sa le ridicăm. Acum ni se cere sa schimbăm buletinele, moneda naţională, numerele de înmatriculare, poate şi Constituţia. Am schimbat culori, am schimbat steagul, dar noi ne-am schimbat? În esenţă, prin ce diferă comunismul faţă de democraţia actuală cât timp modul de viaţă ne este dictat de marile puteri, iar noi, docili, recunoaştem că asta e direcţia ce trebuie urmată? Care a fost ultima decizie pe care ai luat-o singur? Democraţie, comunism. Capitalism, socialism. Opţiunea e doar o iluzie, istoria, evenimentele ne învaţă că sunt doar măşti ale jocurilor de culise, ale jocurilor de linii.

Caragiale m-ar numi Cetăţeanul turmentat. Nu am ştiut niciodată care este direcţia cea mai bună: statul sau individul? Este proprietatea mea sfântă sau poate fi sacrificată dacă interesul comunităţii o cere? Liberalismul de astăzi mă învaţă că numai munca individului contează, ca ea trebuie răsplătită şi protejată, că statul nu are control asupra mea, ci noi avem asupra lui. Realitatea afişează însă consecinţe grave ale acestui sistem, probat în ultimul deceniu pe poporul român: clivaj pronunţat între săraci şi bogaţi, mari proprietari funciari ce amintesc de epoca feudală, de fanariotism, speculări ale ambiguităţilor legii care conduc la o sporire a diferenţierii claselor şi a promovării nonvalorilor. Străinii consideră că românii nu ştiu să munceasca; lenevesc o bună perioadă de timp, iar când se văd puşi la zid muncesc ca slugile pentru a supravieţui. Acelaşi raport spunea că ne stă în natura noastră sa admirăm pe cei care găsesc scăpări ale legii prin care să profite în folosul personal, să premiem aşadar şiretenia, să o ridicăm la rang de intelingenţă, să creăm un capitalism bazat pe sustrageri frauduloase din bugetul statului. Societatea este aceeaşi pentru toţi – ar motiva pătura bogată a societăţii – legile, cu tot cu beneficii, scăpări, sunt aceleaşi, doar persoanele diferă în măsura în care pot gândi pentru sine. Bătrânii nostalgici susţin că doar comunismul asigura progresul, că atunci era mai bine pentru fiecare, vorbind pare-se despre o lume fantastică, imaginară, proiectată în fabulos, o lume în care elevii purtau uniformă şi vorbeau frumos. O lume simplă, dar liniştită, paşnică şi mereu zâmbitoare.

În spirit agnostic, putem afirma ca nu există un adevăr absolut, nu putem radicaliza o ideologie ca fiind greşită sau demnă de urmat. Nu există “bine” şi “rău”, doar noi le numim aşa, noi creăm convenţiile şi apoi le încălcăm. Avem puterea de a păstra din fiecare lucru pe care îl respingem ceea ce este bine pentru noi. Poate în asta stă cheia reuşitei, în capacitatea de a opri ceea ce a fost bun în trecut şi de a evalua noile curente pe baza unor sisteme de referinţă verificate în timp. Studiul istoriei este unul foarte important prin rolul său de feedback. Drepturile omului ne învaţă că a fost greşit să raţionalizăm alimentele, dar de ce sa nu raţionalizăm alcoolul, tutunul sau carburantul, de ce să nu impunem disciplina în învăţământ aşa cum era ea odată? Uitarea trecutului, indiferent de moralitatea evenimentelor care l-au marcat, este una dintre cele mai grave erori. Ignoranţa nu reprezintă un mijloc de apărare.

Nu am trăit în timpul comunismului decât în perioada în care nu învăţasem încă să vorbesc sau să merg; probabil acelaşi lucru se poate afirma şi despre poporul român. Omul obişnuieşte să se uite cu drag la fotografiile din copilărie, să îşi amintească de dificultăţile prin care era nevoit să treacă, de probleme pe care astăzi un matur le-ar găsi insignifiante. Să învăţăm să privim cu drag în urma noastră, să ne oprim din condamnat, din evaluat şi din tras linii. Să îi ascultăm pe bătrâni şi să învăţăm de la ei; în ochii lor se ascunde ziua de maine.