tag:blogger.com,1999:blog-252179512024-03-07T08:52:41.572+02:00Simiuksimiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.comBlogger212125tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-13671320844143210092010-02-12T17:20:00.003+02:002010-02-13T09:51:25.519+02:00De-ale BucurestiuluiAzi am avut cateva motive de enervare; de fapt de doua zile le tot am, de cand ne-am inundat si totul intarzie si te stropeste. As fi vrut sa fac un top al mijloacelor de transport nefericite si al celor ceva mai fericite. La prima categorie se inscriu 66, 34. Pentru ca efectiv nu-mi sunt confortabile. La a doua conduc 330, 335 si poeticul 32. Si buburuza mea argintie care din nefericire e mai inceata decat metroul cand ma intorc de la serviciu acasa (ma rog, traficul), iara caii ei putere mananca cam scump benzina. Dar in weekend este ideala pentru shopping si drum spre suburbii de Bucuresti.<br />Cu 330, 335 am o relatie de lunga durata, ma duc din poarta casei in cea a spitalului si pot citi, asculta muzica, trage cu ochiul la dvd-playerul portabil al vecinului de scaun. Este minunat!<br />Stati sa va zic de ce m-am enervat azi; 66 bineinteles care a intarziat 30 minute si m-a inghesuit in scara. Si l-am tot asteptat...timp in care o batrana in baston si cu vesminte sfioase se deplasa rapid spre banda a doua, chiar a treia a Soselei Colentina uitandu-se dupa troleu in zare; bietii soferi ii dadeau flash-uri, o claxonau discret, o ocoleau, ii stergeau pardesiul, iara ea nimic. Se tot uita ignoranta, ca asa se cade pentru pietonii varstnici, strada sa le fie trotuar. Mi-a fost mila de soferi; si nu-i prima data cand cei mai putini tineri traverseaza nepermis si iti dau fiori reci. Am cunoscut destui. Povestea mea insa continua. M-am urcat in 66, babuta in fata mea, dupa o statie intreaba daca cobor la prima. Bine tanti, daca coborai dupa o statie de ce naiba te-ai cocotat sus. Am sa cobor sa te las. Spre statie ma intreaba iara daca urmeaza sa cobor si imi cere sa ma rotesc pentru ca nu ii este suficient un singur punct de sprijin intr-o bara, vrea doua. Moment in care sar arsa si ii zic "Doamna, cand va stergeau cu masina soferii, fiindca in statie te uitai in zare dupa a doua banda erai chiar foate sprintena...". S-a facut tacere. Si-a coborat la fel de sprintena.<br />Ma gandesc sa imi reziliez contractul cu RATB-ul. Chit ca ma pune sa fac sport alergand dupa el; imi pastrez insa relatia cu Metrorexul, fie si cand e greva.simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-46103579342373647272009-12-31T15:07:00.002+02:002009-12-31T15:17:15.350+02:002010Nu am scris nimic de cam 6 luni. Timpul pe care il lasam blogului a fost transferat in favoarea unor articole amarate, dar care imi mananca 2-3 ore pe saptamana. <br />Nu stiu cu precizie daca voi mai scrie ceva in 2010. Ma gandeam cum ar fi sa scriu asa, din an in an, pe 31 decembrie. Si nu imi doresc mai mult timp liber pe 2010. E bine asa, in continua fuga, cu toate cele pe cap. Anii buni sunt cei pe care ii traiesti din plin. <br /><br />Iar 2009 mi-a fost unul bun, prea bun pe alocuri, gratie unei providente fidele si unor oameni minunati. Plec cu toata echipa in 2010. Sa ne bucuram de ce am avut pana acum, sa nu uitam ca Dumnezeu ne da doar traista, dar nu ne-o umple, ca trebuie sa avem incredere in apropiati, in cel cu care me impartim visurile, in primele instincte, in sinceritate, in noi. Ca suntem capabili de foarte multe, da?simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-2339192966009422732009-07-13T22:56:00.002+03:002009-07-14T23:26:49.396+03:00Brainstorming/vacantaAm revenit din vacanta; stiu ca scriu rar, dar nici timpul si nici cheful nu vor sa ma ajute. Dar e bine din cand in cand sa mai fac cate un review al zilelor mele. Am avut prima vacanta adevarata dupa 3-4 ani; habar nu mai am nici eu.
<br />Nu scriu multe nu pentru ca nu as avea ce spune, ci pentru ca o pastrez pentru mine. Ma ocup doar de o parte, pe-asta o vand cititorilor.
<br />
<br />Am avut sa zicem o combinatie de vacanta- Bordeaux/Paris sau brainstorming/vacanta. Un brainstorming la ceas aniversar in care in afara de discutiile despre crème, teste dermato ai alte alea, nu mai lungi de 4 ore, am baut mult vin, am dormit 14 ore in 4 zile, m-am balacit in ocean si mi-am intrecut frica uriasa de serpi pe Arcachon la canoe. Am vaslit, am mancat si am strabatut Bordeauxul in gasca vesela. Si fara shopping. Si fara part time job cum exercit eu la firma care a implinit 10 ani. Totul full time.
<br />
<br />Apoi a urmat o alta saptamana, despre care chiar ca nu vreau sa spun multe; pentru ca o pastrez doar pentru mine; e unul dintre lucrurile care nu se impart decat la doi. Am mers atat incat imi simt articulatiile dislocate, am dormit sanatos in vreo 3 locatii, dar cum naiba sa nu cunosti mai bine Parisul decat schimband hotelurile. Am umblat ca o disperata dupa o rochie care chit ca are sa ma imbrace ca nasa nu si-a meritat doua zile din cele sapte de vacanta. Am venit overloaded de haine cu etichete de discount.
<br />
<br />In rest a fost minunat. M-am simtit la intoarcere complet relaxata, fara apasari si deadline-uri inchipuite de mine. Si am simtit ca unele lucruri ar putea avea in suflet eternitatea; aia de pana la sfarsitul vietii. Aproape suficienta.
<br />
<br /><o:p></o:p></span></p> simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-3147454507922071622009-06-11T07:03:00.002+03:002009-06-11T07:06:54.830+03:00Sinead<div style="text-align: justify;">Astazi ascultam Sinead O'connor; cum nici prin gand nu-mi trecea prin clasa a cincea ca am sa o fac. Cand imi scrijeleam numele ei cu compasul pe banca si ii promiteam inamorata unui coleg ca am sa ma tund cheala ca si ea; iar el imi spunea ca-i seman. Revin cu noutati de dupa concert.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-11583169267439958352009-05-21T10:59:00.001+03:002009-05-21T11:00:49.170+03:00old ladyIeri, la sectia pasapoarte:<br />"sigur nu ati purtat alt nume inainte?"<br />WTF???simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-87696619636729829782009-03-22T23:05:00.004+02:002009-03-23T18:24:00.460+02:00O teorie<div style="text-align: justify;">Exista centri nervosi, undeva pe scoarta, poate peste tot, ai indragostirii. Se aprind mereu, se sting relativ usor. Sunt doar temporari.<br />Si undeva mai profund, urcand in subconstient, constanti, bine fixati, sunt cei ai iubirii. Cu locusurile lor bine inradacinate, nu neaparat si ocupate. Peste ei oricand altii temporari se pot aprinde, stinge, licari. Degeaba. E nevoie de cel putin jumatate din timpul in care au fost ei alocati iubirii, relatiei, ca se stinga. Sau poate de nimic. Pentru ca ai totul.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-25073017682725713832009-03-08T21:55:00.004+02:002009-03-08T22:21:37.316+02:00macar o scriere<div style="text-align: justify;">Ok, n-am mai scris nimic; nu ca n-as avea ce, fiecare zi imi e o stare de la care as porni cum vreau eu. Numai ca imi pun alte chestii pe cap si alte scrieri, fugi de mine insami, de casa, mai aproape de alte idei, alte exaltari zise nebunesti.<br />Am vrut sa scriu zilele trecute despre un cliseu de carciuma-fast-food. Asa, ca o intalnire intre un domn si-o donsoara intr-un apropiat 8 martie. El cam pe la 50 de ani, alb, dar tuns la nivel cu scalpul mult descoperit, ochelari pe varf de nas si chei de masina elegant asezate langa tacamuri. Barba aranjata, gesturi "fine", un boem cu boutique jos la bloc sau ma rog un barbat cu urme de testosteron. Vorbea mult, povestea despre viata ("am auzit" doar mimica), iar la un moment dat s-a indreptat spre bar ca sa faca o oferta domnitei de langa (nu-i domnita aia, meyyy!!).<br />Biata de ea, cu trasaturi cam palide, putin bolnavicioase, imbracata stil totul la 10 ron, roscata, ingaima cate un "da" timid, cu inghitituri infranate de limonada. Cand domnul s-a ridicat si-a infulecat cu nesat bucata de pizza din fata. In rest ciugulea cu greu, incurcandu-se in tacamuri si-n privirile domnului. Pana am plecat, n-au parasit scena. El vorbea si ea asculta. Ca la televizor. Netul asta face aranjamente odioase, zau asa, ca altfel nu stiu unde gasea donsoara domn serios, intelectual (?), situatie confortabila financiara.<br />Un alt cliseu, mult mai personal, intr-o carciuma de pe Soseaua Viilor. Cand totul ar putea fi extraordinar, numai ca ospatarii se imputineaza cum vezi cu ochii. Noroc ca sunt prompti cu bauturile, ca altfel ai nevoie de 1h pentru comanda si cam 40 min pentru venirea acesteia. Mancarea este buna, preturile sunt ok si ... te acompaniaza cativa instrumentisti (ar trebui sa fie jazz live, dar nu prea...) undeva seara tarziu, ca nu asa aiurea primesti comanda pe la 11 noaptea. Duceti-va la <a style="font-style: italic; font-weight: bold;" href="http://www.tavernaviilor.ro/">Taverna Viilor</a>, nu sariti cu rezervarea, nu-i bai. O sa aveti surpriza unei compozitii de clienti, un sediment pur de Rahova lucios si geluit, care comanda invariabil ciorba de burta si pizza sau mai rau numa bere...si oameni care chiar vor sa iubeasca si sa manance cu muzica.<br /><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-72533622223575386452009-02-15T13:54:00.002+02:002009-02-15T14:21:02.250+02:00despre misoginism, religie, badaranie, weekend review<div style="text-align: justify;">Ieri am asistat la o cununie civila si reliogioasa catolica.<br />De fapt, atipic, n-am mai intarziat la civila, asa ca in forfota evenimentelor si dorind o pozitie strategica, am intrat in sala de ceremonii mai devreme cu vreo 2 cupluri, incat am prins inca o ceremonie. Rudele fericitilor se uitau cu coada ochilor la gasca strainilor de echipa.<br />In fine, am ajuns la religioasa; planurile mele de stat in biserica nu depaseau 45 minute; catolicii au, dupa stiinta mea, ceremonii scurte si la obiect. M-am inselat; mi-am depasit cu 30 minute timpul acordat; si mi-a intarit ideea ca religia inca odata e misogina, impunand supusenia femeii inainte de toate; barbatul trebuie sa o ingrijeasca, sa isi aduca contributia la inmultirea faimliei, la traiul linistit, etc, etc. Femeia trebuie sa isi iubeasca barbatul. Si sa fie fidela. Nimic despre fidelitatea barbatului; pur si simplu nu e notiune anexata falusului. Femeia nu e nicidecum prima citata in biserica, nu intra prima pe usa. Barbatul e mai presus de toate. Notiunea de egalitate e compromisa. Femeia pare un soi de sluga de soi a barbatului; il asteapta cu mancarea calda, legata de vatra, cu toti copiii pe care i-au zamislit, caci biserica nu stie masura. Sa ne inmultim, chit ca toti acei copii nu prea au cum sa beneficieza de aceeasi educatie si grija; cresc si ei pe langa casa omului.<br />Si inca ceva, chiar daca devin partinitoare, slujba nu are nimic din fastul ortodox; mult mai plina de invataminte insa, de lectii de trai in doi, asa cum le percepe biserica. Dar rece in expunere, plus ca numai oamenii orbi in religie ar putea sa urmeze, ad literam, sfaturile unui preot care nu a trait notiunea de casatorie si familie.<br />Cam asta cu nuntile de valentine;<br /><br />Acum despre un neghiob de vecin care isi parcheaza ca tot omul pe spatiul public masina. Numai ca atunci cand ii este ocupat locul nu stie altceva decat sa ridice stregatorul. Limbajul asta de bucurestean parvenit (mai ales ca eu am numar de provincie) si fara simtul proprietatii publice nu-i semn de putere; este al celor care vor mereu ca totul sa fie al lor, care au orgoliul neghiob, pentru ca in cei 7 ani de acasa ei au invatat numai sa detina ce e mai bun, mai colorat, sa dea cu sutul, sa injure, sa fie capetenia scarii. Nu au primit valorile masurii, ale egalitatii cu toti ceilalti muritori.<br /><br /><br /><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-72729543738109297002009-02-02T20:36:00.002+02:002009-02-02T20:51:24.576+02:00cubul<div style="text-align: justify;">Eu am o teorie mai veche a jocului de <a style="font-weight: bold; font-style: italic;" href="http://simiuk.blogspot.com/2007/06/puzzle.html">puzzle</a>. A potrivirilor in viata dupa piese; dupa unele perfect compatibile, neajustabile si rare, unele ce trebuie cumva rotunjite pe la colturi pentru ca in cele din urma sa devina o piesa compacta si unele complet incompatibile.<br />Dar de curand am aflat teoria cubului; o piesa pereche mi-a aratat calea devenirii. Stiti cubul compus din alte cuburi de diferite culori, ce trebuie astfel potrivite ca sa obtinem fatete uniform colorate? In viata e bine sa stii si calea directa; esti smecher cand din 3 miscari obtii uniformitatea; dar mai intelept e sa incerci; sa te misti inainte si inapoi, in urcusuri si coborasuri ca sa ajungi la tusa perfecta. In viata nimic nu e bine sa fie exceptional de usor; sta in devenirea firii sa incerci, sa te zbati si sa reusesti; fara dramatizari. Sa sucesti piesele ce ti-au fost date pe toate caile devenirii. Sa crezi in cubul tau cu 6 fatete uniform colorate. Care mai e farmecul sa iti iasa din prima?<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-41479982481088073262009-01-19T21:02:00.003+02:002009-01-19T21:24:58.168+02:00Setarea datei<div style="text-align: justify;">Am un telefon nou. Si cineva, inca n-am dibuit bine varianta corecta din doua, mi-a setat ora, data. Asa am ajuns eu sa nu ma trezesc astazi la timp. Ceasul ar fi sunat cand trebuie, repetitiv pe zile, asa cum ii cer, numai ca data de 19 ianuarie era sambata, cu un an in urma, 2008. Imi puteam petrece o nesperata zi de sambata. Asa cum, sperand, vrem sa retraim binele trecut. Sa schimbam cifrele spre ce a fost mai bine. Spre ani altfel. Pentru ca asa a fost.<br />Cu o cifra putem schimba totul. Putem rasturna teorii personale, credinte, amici si tot socialul nostru.<br />M-am trezit in alt an undeva la amiaza. Am schimbat cifra din afisaj. Fara nicio diferenta pentru ce mi-a fost, ce-mi este si cine mai stie ce imi va fi la alte cifre.<br /><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-85657626702540828752009-01-13T12:40:00.002+02:002009-01-13T12:41:17.697+02:00ganduriUneori lucrurile trecute raman fara memorie, iar cele prezente devin memorabile.simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-72735435963310726112009-01-07T19:51:00.003+02:002009-01-07T19:58:12.874+02:00cadouriO vacutza imeeensa a ajuns la mine in spatiu de la doi baieti cu suflet imens, iar un domeniu.ro imi e in proprietate, cadou, de la un <a style="font-style: italic; font-weight: bold;" href="http://fotolitera.com/?user=mihneasim" target="_blank">frate cu acelasi suflet imens</a>.<br />La multi ani!simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-40688731666309983142009-01-05T22:45:00.003+02:002009-01-05T22:56:21.058+02:00Cu sonorul oprit<div style="text-align: justify;">Vocea tradeaza cuvintele; masca de gesturi, miscare a buzelor, mimica completa tradeaza; uneori scrisul e incredibil de fals. Ne acoperim cu perdele magice pentru ca vrem sa ne facem sinceritatea impotenta.<br />Ar trebui sa fim muti ca sa ne facem intelesi. Sa lasam doar buzele sa vorbeasca cu sonorul oprit. Fara amplificari empatice. Fara cuvinte marionete. Ca un mim de suflete.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-48513126641041595062009-01-03T17:51:00.003+02:002009-01-03T18:10:37.855+02:00O taxa<div style="text-align: justify;">Aseara in Club Piranha; parcarea era deja plina, asa ca doi domni in geci de fas si fes negru ne invita sa parcam dincolo de niste porti metalice, pe un teren aproape parasit, pe care mai erau garate 10-11 masini. Ok, poate o fi parcarea clubului.<br />Intrebam daca putem parca (o masina tocmai facea acest lucru in fata noastra) si aflam ca e posibil contra pretului a 2 beri, adica 7 lei; sa se incalzeasca amandoi doar. Ok, nu pricepem noi prea bine cum sta treaba, e loc de negociere intre 2 coji de seminte aruncate cu patos pe caldaram. Asa ca lasam masina si ne indreptam spre intrarea clubului, ca doar plata se face mai bine la sfarsit.<br /><span style="font-style: italic;">"Pai cu plata noastra cum ramane?"</span><br />Dam 3 lei ca pana la urma nu ne striga amandoi, nu-i Calea Victoriei...<br />"<span style="font-style: italic;">pai cum 3 lei, am zis 7, 2 beri adica...puteti tine masina cat vreti" </span><br />S-o crezi tu p-asta neghiobule; O fi pamantu' patronului transformat in parcare fara chitanta, dar zau ca nu vezi 7 lei; de 7 lei ar trebui sa imi parchezi tu masina; si pe centura se fac mai putini bani decat faceti voi intr-o seara de vineri. <br />M-am temut ca i-am cam scos din sarite cu rabufnirea mea; n-a fost asa, n-au lasat zgaraieturi pe masina parcata ulterior afara, dincolo de terenul cu pricina.<br />Unul dintre ei era angajat al Clubului, avea badge cu nea Florin, celalalt probabil vedea de parkingul cu plata.<br />Undeva la 7 km de pestera Ghetarul Scarisoara, pe-un teren adiacent drumului, partial imprejmuit, la inceputul lunii mai anul trecut, o localnica cerea numai 5 lei turistilor.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-76613730168486053262009-01-01T20:55:00.005+02:002009-01-01T22:29:22.671+02:002009<div style="text-align: justify;">Anul acesta nu exista rezolutii; pentru ca il vreau doar cel putin la indigo ca 2008; desi e impar, iar mie favorabili imi sunt parii. Mi s-a batut si ochiu stang inainte de 12 noaptea, iar asta conform propriilor mele simtiri imi e de bun augur.<br />Imi place sa cred ca stie anul de la bun inceput ce vrea sa ne dea. Si ca mai se uita si la om ce si cum asteapta. Ce si cum pune in primul ceas al anului. Fie ca il ineaca depresia si si-ar sfarteca venele cu paharul de sampanie, fie ca isi spune in gand rugaciunea si ii imbratiseaza pe cei dragi.<br />Nu vreau decat sa raman in anul acesta cu ce am avut in gand, in palma, in suflet, in telefon la miez de noapte.<br />Si sa las loc de later edit ...pentru tot ce va urma.</div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-86082839271209084592008-12-23T20:39:00.003+02:002008-12-23T20:59:58.191+02:00La colindat<div style="text-align: justify;">Pentru ca azi e Colindul; pentru ca aproape ca niciodata au sunat multi copii la usa, poate din cauza de recesiune. 50 de bani, un leu, un covrig si-un mar nu strica. Pentru ca mama mi-a amintit de un colind autentic, cred ca unicul trait de mine. <br /></div><div style="text-align: justify;">Acum 17 ani in urma. De-abia murise bunicul; ramasesem la tara pentru parastasul de dupa inmormantare. Vecinul de la 2 case distante de noi si-a luat nepoata, pe mine si pe Mihnea si a plecat cu noi, prin sat, la colindat. Ne-am infofolit peste poate, mi-am luat traistuta in care imi tineam candva la gradinita botosii si am luat-o din loc. Mihnea, adica fratele meu si-a luat niste cizme ramase de la mine mostenire, mov, din cauciuc, cu vreo 2 numere mai mari. Eram luati pe nepusa masa la urat in sat. Texte nu aveam, incepeam si terminam cu "Buna seara la Mos Ajun!"</div><div style="text-align: justify;">Erau nameti mari atunci, ninsese mult, trebuia sa sapi adanc sa ajungi la pamantul bocna inghetat. Iara noi am luat soseaua din fata casei si ulita din spate la colindat. Imi amintesc ca aveam traista plina de mere si nuci si ca la nici 3 pasi facuti ma poticneam in cate-o ridicatura de zapada. De fapt, ceea ce mi-a amintit mama azi si m-a facut sa rad cu lacrimi era supararea mea ca trebuia sa-l car pe Mihnea cu mine; bietul de el, la doi pasi facuti isi pierdea cizma mov in zapada si ramanea cu piciorul gol, in urma, strigand: Ioana, mi-am pierdut iar cizma!". Avea 3 ani atunci; iara eu ma intorceam, pierzandu-mi sirul drumului prin zapada, ii scoteam cizma, il incaltam, il trageam de mana, pe pici dupa mine, bodoganind. </div><div style="text-align: justify;">Cand am ajuns inghetata acasa, mi-am descarcat imediat supararea: "mama, eu pe frate-meu nu-l mai iau niciodata cu mine."</div><div style="text-align: justify;">Si nici nu aveam cum sa-l mai iau, pentru ca de atunci n-am reusit sa mai traiesc, macar in suflet, un colind autentic; pentru ca pe cat de indoliat mi-a fost atunci Craciunul, pe atat de alb, rece, bogat, copilaresc mi-a fost colindul.</div><div style="text-align: justify;"><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-29392648567775833962008-12-17T21:43:00.004+02:002008-12-17T22:12:10.877+02:00Chiar are sa ajunga Mosu?<div style="text-align: justify;">Ieri, undeva pe strada o fetita inghesuita in fas: "mami, crezi ca mosu e destul de inalt sa puna steluta in varful bradului?" - "cum sa nu, mama, precis are sa ajunga..."<br />Culmea, astept Craciunul. Precis are sa fie asa cum a fost odata. Cu mult, foarte mult timp in urma, cand ma duceam in vizita la vecina de palier sau la nasa si ma intorceam acasa si gaseam, spre fereastra sufrageriei, un brad inalt, feeric luminat. Cred ca era numai o amarata de cetina comunista, pe care cu greu o scotea mama din covor peste vreo 2 saptamani prelungite. Dar, venise Mosu (gerila). Sau cand suna telefonul, mama imi zicea ca Mosu ma cauta, iar eu cu inima in gat silabiseam ca am fost cuminte uitand complet lista de cadouri la care ma gandeam. Era doar un vechi prieten, Mosoiu meu, cum ii ziceam, cu o tonalitate fenomenala de Mos, a carui voce, Dumnezeu sa-l odihneasca, imi dadea suras pe buze ceva mai tarziu.<br />Sau diminetile cand ma trezeam si gaseam fereastra acoperita intr-o palma de zapada si fugeam in boxa sa imi iau sania verde, mirosind a plastilina, bunicul care ma tragea apoi spre sifonaria din piata.<br />Un Craciun de-asta astept iara. Cu tot ce are el neasteptat. Pentru ca e bine sa mai crezi in lucrurile bune sau rele care pur si simplu vin fara sa le ceri, fara sa le pregatesti. Pentru ca mai exista minuni.<br />Pentru ca neasteptat Smokie sper sa ma intrebe in prag de vacanta <a href="http://www.youtube.com/watch?v=eC4PW45DFQM"><span style="font-weight: bold;">"have you ever seen the </span><span style="font-style: italic; font-weight: bold;">snow</span><span style="font-weight: bold;">?" </span></a><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-41127067695062742472008-12-16T16:04:00.003+02:002008-12-16T16:28:54.999+02:00Snobisme<div style="text-align: justify;">Fiecare avem ceva snobism in noi. Mai mult sau mai putin; unii zic ca-i eleganta snobismul asta.<br />Dar parca eleganta nu striga. Ma rog, daca s-ar numi snobism bautul berii din pahar.<br />Mai rau e snobismul care ne face sa cautam eticheta pe salamul ingurgitat. Sau de pe sticla de apa plata.<br />Snobismul de a ne distra in spatii cu rezonanta in tabloide. De a purta eticheta pe polimerii sintetici de pe noi.<br />De a epata neconditionat si la tata Safta de la tara.<br />Snobismul de camasa cu guler scrobit si cravata, de corporatist care nu vede, nu cere nimic de la ceilalti oameni ai muncii. Snobismul de diploma care te aseaza pe piedestal in jurul celor ce te-au vazut si-n scutece. Snobismul de prea multa stiinta care te transforma intr-un alambicat complicat care are amnezie pentru tot ce a fost prea cunoscut, apropiat in trecut. Snobismul cuibului in care nu iti mai gasesti locul acum.<br />Si mai e un snobism al naibii de perfid in care oamenii se considera a fi prea modesti, prea amabili, prea "de-ai lor", in exceptionalul lor bine inradacinat.<br /><br /><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-88036526010255487202008-12-04T21:29:00.003+02:002008-12-04T21:35:37.468+02:00drum drept<div style="text-align: justify;">De cate ori nu alearga metroul iar tu sprijini in imbulzeala umana o usa; care poate sau nu sa se deschida la urmatoarea statie; sa pici dureros afara - urmatoarea statie scapi sau ba. Sau mai bine iti deschizi urechile si ochii si sinapsele. In itinerarul asta ,din cand in cand, mai putem fenta viteza drumului sau usa. Putem ocoli iesirea din drumul drept, macar de cateva ori in viata. Cu mintea noastra.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-23105831158395060682008-11-18T22:02:00.002+02:002008-11-18T22:11:09.158+02:00BuzzzzAm o buburuza argintie careia ii veghez de la fereastra somnul. Nu-i stiu inca butoanele, stropeste cu apa ca nebuna si nu stiu cum sa-i cumintesc stergatoarele. O sa zboare ea curand plina de avant si cai putere. Am sa fiu o plina de devotament taximetrista...catorva trasee.simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-37844644507062340232008-11-09T15:08:00.004+02:002008-11-09T15:34:28.833+02:00Pasi<div align="justify">Am plecat la plimbare de capturat "clisee" pe strasse. Stiti, acele mese strajuite de 2 persoane si-o lumanare intre ele. Si rotocoale de fum ce se ridica la plictiseala. Cu un el cu-o mana sprijinita in lungul mesei vanand o atingere. O ea cu cotul sprijinit pe genunchi si barbia in palma cititindu-l din ochi. O rama suficienta. Un alt el vorbind la telefon si ea analizand cam la 5 minute meniul. Si altii masurandu-si merindele din farfurie. Altii masurandu-si lungimea bratelor unite peste fata de masa; si atingerea degetelor. Intr-un colt, o privire intoarsa spre orchestra si alta dincolo de geamul afumat al barului. Perechi, perechi, ca intr-un colaj fotografic. </div><div align="justify">Numai o masa a ramas goala in cafeneaua de pe strasse. Acolo, cu fata direct spre intunecimea de-afara. Asteapta tacuta sa descantam povestile tale berlineze. Sa-i numaram petele de pe fata de masa si sa ascultam in galagie ritmul grabit al altor pasi de afara; fara acei acum absenti.</div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-89771304161477309962008-11-01T22:03:00.005+02:002008-11-01T23:01:55.646+02:001 si 0<div style="text-align: justify;">Nu suntem o bursa de valori, la care sa crestem sau sa scadem, in procente, tranzactiile. Daca nu intram in larga categorie a c..bip...urvelor jucam in sistem binar; doar 1 si 0. Nimic mai complicat. Ori da, ori nu. Fara compromisuri, fara sfortari, deschidem usa sau o inchidem definitiv; pentru ca traim mult prea putin ca sa mai avem timp pentru negocieri. Pentru ca, daca filtram totul prin neuroni alegem impacate numai o cale, cea sigurantei si increderii - nu in al doilea element al bastionului, ci in amandoi. In capacitatea de a duce, deliberat totul impreuna. Nu avem nevoie de diamante pentru a simti ce vrem. Chestia aia mare si stralucitoare doar eclipseaza.<br />Sistemul binar este singura cale de constructie; cand avem 1 si 1 totul e in regula; variatiile sunt fragile.<br />Prefer sa aleg imparul; de doua ori, in pereche - deliberat.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-59316347794105918462008-10-30T22:27:00.003+02:002008-10-30T22:49:13.080+02:00doftoriceli<div style="text-align: justify;">Domnule candidat PNL, filiala sector 2 la Senatul Romaniei,<br /><br />Primesc de la mata o carte de vizita in usa. Zaresc doar Dr. Vlad Naicu scris mare central si intr-un colt ceva de PNL, sector 2, etc. Fara ochelari mai, mai, ca e o carte de vizita de doftor si nimic mai mult. Deci, votez un <span style="font-size:130%;">doctor</span>. Pana acum, asa in mare, cam n-am habar (cu mici exceptii) ce am votat: zilieri, avocati, economisti sau ingineri. Tu iti folosesti titulatura din diploma (e chiar singura, nu esti poli-?) ca sa amagesti multimea. Una oarba nu, pentru ca daca ma gandesc bine, doftoriceala asta e cam contract cu viata si nimic altceva. Mai lasa loc de-o familie daca esti altruist cu tine, dar de politici cam greu. Ori una, ori alta...<br />Nu esti primu' care iti pui titulatura de medic-doctor pe usa. Avem asa, o zbatere de inimioara sa ne prezentam in afara de portile spitalicesti cu meseria. Da Gigel isi zice "sunt gunoierul Gigel" sau "constructorul de aeronave Pazvante"?.<br />Crezi ca daca iti pui Dr in fata esti mai presus de un amarat de avocat, economist sau inginer? Ca tu esti mai ales ca te-ai legat la cap cu n-spe ani de studii? Aia ce au in minus? Cred ca aceeasi pasiune ca si tine, daca nu mai mare.<br />Nu voi pricepe nicioadata infatuarea asta limitata de a ne mandri si scoate in vazul natiunii meseria. Cu alte cateva exceptii suntem printre putinii care abuzam. Stam asa cocotati pe un piedestal crezandu-ne cumva mai destepti, mai ipocriti, mai imaculati. Mai putini semeni, mai putin oameni. Mai putin domn Ionescu. Uitand radacinile ne ridicam spre varfuri. Cel mai rau e ca ramanem numa cu alte cateva varfuri ca noi. Uitam ca acolo la radacini suntem de fapt suflete cu aceleasi privilegii ca si alti "titrati", in furnicarul acesta urias de <span style="font-style: italic;">oameni.</span><br /><br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-40923325002457642502008-10-26T13:50:00.005+02:002008-10-26T15:23:23.968+02:003 zile de weekend<div style="text-align: justify;">Si iata ca aproape imposibilul s-a produs. De mai mult de jumatate de an planuiesc o iesire si cu parintii si in final aceasta s-a produs. In vara ei au plecat singuri intrucat eu am stat de veghe la cap de frate bolnav de mononucleoza, iar acum din cauza de serviciu tata supraaglomerat iar stateam pe tusa. Numai ca minunea a tinut si la mine si val-vartej am aflat ca DA, plecam. Calatoriile astea sunt numai pentru nostalgia clipelor cand dormeam pe perna in spate, pe bancheta, si intrebam la nesfarsit unde si cum dorm Soarele sau Luna sau numaram pana la exasperare copacii de pe marginea soselei. M-am abtinut cu stoicism. Nu prea dadea bine la audienta de pe bancheta din spate.<br /><br />Am revazut Brasovul. Si ca un facut - Domne, numai eu am parte de vreme ca asta, zice tata- soarele s-a ascuns de cand am coborat din masina la sosire pana la plecare, incat am batut Brasovul si imprejurimile cu 2 grade la bord si umbrela in mana. In rest nimic extraordinar, decat 2 locuri cochete, adica un Irish Pub parca si o clatitarie - La Republique- cu clatite incalzite la microunde dar decoruri placute, sa iti curga in tihna cafeaua cu alcohoale. Si-un KFC (spre deliciul masculilor) mai condimentat ca al de Bucuresti de care oricum nu am habar, magazine cochete din vitrina, drum facut iara la Cetatea Rasnovului, numai pana in poarta ca parintilor le e greu s-o urce, Poiana, mancare multa, discutii prelungite. Si-o veche tema, pe care mi-o asum in intregime, dar pe care toti mi-o reproseaza. Am asa un aiurea, dobandit sentiment de vina in a primi cadouri, fie ele de orice natura de la cei foarte apropiati mie. Frate-meu mi-a zis ca-s groaznica, ca el zau n-ar da un ban pe o femeie ca mine, care nu vrea sa inteleaga nimic din gesturile de multumire ale celorlalti. Nu prea aveti ce sa imi faceti, asa am ramas eu, cu litere prea mici as vrea sa scriu, cu un sentimente de obligatie din partea celui care le face. Ma simt josnic multumita. Invers nu-i asa, imi pregatesc cu o bucurie nebuna planuri de cadouri, testez piata si imi place sa le dau. Imi place sa simt multumirea de dupa, nu cea imediata deschiderii cutiei ci cea de mai tarziu, a incantarii pe care o aduce.<br />Cica fac o fata groaznica atunci cand le primesc, de alung omului orice bucurie. Nu-i asta fratilor, dar zau ca nu prea am cum sa ma vindec. Subiect inchis.<br /><br />Sper sa revin si cu poze, cand filmul e gata developat. Pasiunea unora pentru fotografia veche facuta pe film te face sa resimti nerabdarea de altadata. Pacat ca avem un film voalat mai intai pe strada Sforii din Brasov, apoi de lumina brusc aprinsa de mama in camera . Dar unele lucruri ne raman si le purtam cu noi, nu scapam de ele, cat ne-ar fi pelicula de voalata.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-25217951.post-35381282863395706592008-10-20T20:24:00.003+03:002008-10-20T20:49:46.553+03:00Pe drumuri de tara<div style="text-align: justify;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW-iY3mEIdzH5rvjNesx8FNcgtp_yZtzOaeBnr07MWwESZqN0CWeZN8WU5Jn59FCM2xwb6d6xAUi4EuR8io9qaZ7PFSmHdCjOL7JSc4UIqHnTLupMmKeLShDRTuWQ9yURSp0v2/s1600-h/Picture+228.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW-iY3mEIdzH5rvjNesx8FNcgtp_yZtzOaeBnr07MWwESZqN0CWeZN8WU5Jn59FCM2xwb6d6xAUi4EuR8io9qaZ7PFSmHdCjOL7JSc4UIqHnTLupMmKeLShDRTuWQ9yURSp0v2/s200/Picture+228.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5259293507533614882" border="0" /></a><br />A fost o saptamana de bagaje. De desfacut unele si facut in 12 h altele. Si de blesteme la ultima calatorie.<br />Cum e sa pleci la un botez fara cadou? Sa ajungi la cativa pasi de iesirea din Bucuresti, sambata dimineata si sa realizezi ca nu ai esentialul. Drum intors, cale batuta, cadou recuperat. Apoi toate bune si frumoase, drum colorat de toamna pe meleaguri oltene si din senin bomboana proiectata direct in parbriz. Cu sirop cu tot,, direct din maxilare de sofer de tir, s-a proptit in partea de jos, facand o suprafata generoasa tandari, cu cateva raze de spartura pornind dintr-insa.<br />Si cum neexperimentatii isi inchipuie doar dezastru, am mers cuminti, ocolind alte sparturi de asfalt.<br />Cadoul s-a facut iar uitat, odata ajunsi, in drum spre biserica. Noroc ca aici a fost repede recuperat.<br />Si am dormit asa cum nu credeam ca mai exista, in centrul Craiovei, in hotel militar. Mai va amintiti camerele acelea de hotel unde stateam cu parintii pe bilele de sindicat la mare inainte de '89? De-asta am avut parte. Si de un pret pe masura: 30 ron double room /night.<br />Macar am mancat la Casa Universitarilor, vechea casa Romanescu, am vazut un oras pe care il uitasem ca fiind superb, cu oameni cu nimic mai prejos decat altii, un pic prea amabili, cu biserici din care slujba rasuna de pe banda magnetica si la ceas tarziu de seara, dar si dimineata mult prea devreme, facultatea la care am dat asa de back-up acum 8 ani. Am vazut-o in mijlocul zilei si nu infrigurata ca atunci, la 5 dimineata, asteptand sa se deschida poarta pentru viitorii candidati. Si cat mi s-a parut Craiova in cele 24 h de incantatoare, zau ca am zis Slava Domnului ca nu am avut ocazia sa imi fie 6 ani de facultate la fel de incantatoare. Pentru ca mult mai norocos mi-e drumul inapoi la Bucuresti. Fie el si de 4 ore pe traseul de 86 km dinspre Alexandria.<br /></div>simiukhttp://www.blogger.com/profile/10705849717767023786noreply@blogger.com0