marți, aprilie 1

Fetite

Cum vi le imaginati? Cu codite si rochie care se vantura cu mult deasupra genunchilor? Cu zambete usor parsive, batai de gene ca sa indulceasca inghetata, razgaieli si plansete agatate de gatul celor mari?
Da, si eu la fel. Pentru ca nu cunoscusem altfel de fetite. Pentru ca pentru mine, "fetitele"dispareau undeva pe la 12 ani cand zambetul parsiv e mai languros, cand fusta nu mai acopera scrijelelile de asfalt, cand ea e o donsoara fara codite cu pampoane, care isi inmoaie din cand in cand genele in rimelul mamei pentru aceleasi flendureli la fel de bine orientate.
Fetitele astea de care va zic acum sunt altfel. Stiam ca sunt, pe la noi poate le vazusem candva tarziu in noapte pe vreo margine de drum european, curioasa din fire. Le-am vazut si acum vreo 2 zile; chiar cautat. Pe soseaua de centura nu erau. Am auzit numai povesti. Am vazut locatia din apropiere, loc de parcare, padurice acoperita cu plastice si celuloza. Poate ora era de vina, dupa-amiaza vanzarea e slaba. Am fost eu claxonata, desi in blugi si acompaniata.
Cateva ore mai tarziu zona soseaua Giurgiului. Cateva masini cu baietasi stationau pe prima banda cu avariile aprinse. Mai spre colt de intersectie o "fetita" . Blugi (da, blugi, prea decent), par blond pai cu radacini evident de negre si miscari cu subinteles ale mainii spre masina din fata, care a incetinit, virat si cules donsoara ofertanta. Altele mai sprijineau cate un gard cu aceleasi priviri pierdute spre sirul de masini. Fetitele nu dulci, de Bucuresti, cu priviri triste ascunse de tencuiala fardurilor, cu plozi lasati peste noapte la vreo vecina miloasa au fost si ele candva pustoiace cu oracole de vise, nu tema de blog aiurea acum; am vrut sa ramana o simpla constare, banala pentru multi, putin frapanta pentru putini dintre noi; o constatare pentru cat de crud poate fi sfarsitul jocului de sotron, pentru cat de crud poti juca "coarda" asta a sortii.