miercuri, iulie 25

Maple syrup

N-am avut niciodata idee cat de dulce e siropul de artar; sau daca e dulce. Am trait cam 4 luni in Vermont, stat care avea ca simbol artarul. Mi-amintesc si acum magazinul acela cu iz rustic, special creat pentru turisti, undeva la poale de deal, dincolo de autostrada si de un drum forestier, intr-o baraca lunga, cu toate minunatiile create din artar. Sticle minuscule cu sirop, bomboane ascunse in coji de nuca, frunze rosii, presarate printre tartele mirosind a dulce.
Undeva, pierduta printre tonele de bagaje, am adus o sticla cu licoarea emblema; la fel ca sticlele de alcool de contrabanda care stateau nedeschise pentru ocazii speciale, am lasat si eu siropul de artar. Habar n-am unde o fi pierduta.
Acum, la mine in frigider, troneaza caserola cu inghetata. Din nuca si artar; o fi tot acelasi gust? ori ba? Mai am cum sa verific asta?
Asa uitam noi sa traim momentul. Sa desfacem sticla atunci cand trebuie si niciodata prea tarziu. Zicem pas, fara sa degustam savoare; credem ca mai e timp pentru asta. Hmm, culmea e ca si siropul inghetatei e tare bun. Acum nu-l mai ratez. Macar asa, pana ce voi da de sticla din care voi gusta, ca pentru flash remember, clipa de altadata.


2 comentarii:

The Fly spunea...

Dar in New York ai fost sau nu pana acum? :)

simiuk spunea...

imi pare rau ca raspund cu maare intarziere...
fost-am, in NY, numai pt vreo 5 zile per total, una de plimbari in necunoscut pe strazile sale, uluita de-a dreptul, iar urmatoarele 4 la sfarsit de sejur, cu harta in mana. Uimitor NY asta, nu;-)?