Ma tot intreb cat avem de-a face noi cu viata noastra? Cate dintre actiunile noastre apartin vointei proprii si cate apartin destinului? Ati trait vreodata cu impresia ca suntem legati de niste fire si nu ne miscam altfel decat dupa ceea ce ni se dicteaza? Ca tot ceea ce executam nu este al nostru ci al destinului? Ca si daca scapam din fire, suntem repede reprinsi in ele si totul se rastoarna intru echilibrul destinului…
As vrea sa cred asta, desi ma tem ca ar fi o lasitate pentru mine ca om. As vrea sa cred ca nu pot face nimic si sa las sa se intample. Pana la urma poate as deveni vegetanta. Totusi, ma simt uneori prinsa im mreje si incapabila sa ies din el. Orice as face, vointa mea nu raspunde.
Sau poate nu e intru totul asa. Soarta ne lasa o libertate limitata, care tine de dezvoltarea personala, de evolutia noastra ca si componente ale lantului uman, dar intervine in momente cheie, defel schimbabile de catre noi. Intervine pentru a aduce echilibrul.
Nu aiurez si nu bat campii. Dar toti cred ca am trait momente cheie, care nu au tinut de hotararile noastre, toti ne-am simtit uneori neputinciosi. Culmea ca numai evenimentele fatale sunt adesea catalogate drept “plasmuiri ale destinului”. Cat credeti in destin? In acel “asa iti e scris”?
marți, mai 15
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
adevaru-i ca noi avem libertate deplina in alegerea deciziilor dar orice decizie am lua poate fi pusa sub semnul sortii :-) pana la urma ca si religia, crezi sau nu crezi in soarta
Trimiteți un comentariu