Supravietuitorii

Azi Bucurestiul avea multe stegulete tricolore; si multi neghiobi, undeva spre fauna patrupeda. Nu vreau sa fiu cruda, dar cam asa imi pare. In autobuz un batranel sprijinea iesirea. In fata lui, lipiti de usa, cu paharul de bere in mana 2 domni vorbeau zgomotos, lovindu-si din cand in cand umarul. Cate o injuratura, un ranjet acru si alte cateva vorbe grele. Spre statie batranelul le cere voie sa coboare; dumnealor isi zambesc inteligent si-si apara pozitia mai bine - ca in poarta, ca nu cumva sa le scape mingea printre. Batranelul se codeste, nu aude bine, de ureche ii atarna aparatul auditiv. In statie cere si el nervos sa coboare - i se arunca o vorba de duh si este impins violent pe usa de cei doi, iar ca sa le fie sigura reusita ii mai arunca o mana grea, de prea multa odihna, in spate. Oamenii erau doar fericiti; isi lauda abtiguirea - nascuse nevasta, respectiv nora, un baiat. Fericit cu parintii lui. Si ei fericit cu el; cu ceea ce aveau sa-i ofere - fenomenalii 7 ani de crestere buna, de luptator in jungla, de razbatator printre alti semeni,mai slabi, mai neadaptati, mai naivi si mai increzatori - in bunul simt uman.
De ajuns cu amareala. M-am cam saturat de ea. Mi-a ajuns cheful de incredere de pe ziua de astazi. Mi s-a taiat brusc, la mijlocul zilei, intr-un autobuz.
Macar mi l-am inecat spre seara. Asa cum vroiam sa fac de cateva zile. Pacat ca inghetata si cocktailul mi l-am asezonat cu nervi. De cand asteptam sa-l beau... De duminica seara, cand cocktail-istul local, de la barul din fata blocului a lipsit. Promit, ma chinui ca data viitoare sa fie numai ele : inghetata, cocktail-ul, si poate o bere.