Nu vreau sa scriu despre soap-opera & co. Ci despre lipsa/abundenta de romantism din noi. Eu nu-l am. Sau sa zicem asa e pe la 1, (3) %; oricum in forma frustra. Mi-am ales si un moment complet dureros sa scriu, cand ma incearca o durere acuta de glezna, fara cauza clara, care mi-a debutat de vreo 4-5 ore si ma tot chinuie, parca mai rau, smulgandu-mi ultimile farami de poezie bloggista pe care le am.
Asa, uite cum vad eu romantismul: unul care abunda, e evident, usor empatizabil, ala plin de duioase soapte, zbateri de gene, pe care femeile il au in arsenal, il abordeaza usor, in vocea mieros-pisiceasca, in privirile parca pierdute, dar bine tintite. Il au si barbatii, in ritm si masura de versuri natangi, de declaratii aiurea, fara acord, ca unica arma, dar redutabil sigura, atunci cand barbatia le-a fost infranta ori le este inutila sau complet absenta. Merge si asa, fatuca e coplesita si asteapta sms-uri in miez de noapte scrise din sabloane din recuzita mobilului purtatorului de Y.
Si mai e un romantism, de film mut, al celor cumva exaltati, care emana fara sa vrea ei, putin constient uneori, framantare, traire extrema intre extreme, declaratii ce nu se spun ci se vad, se simt.
Nu stiu cum naiba o fi, cam asa le vad eu, slabiciune ori tarie umana, joc de scena in viata. Ori slabiciune pur feminina, care, daca constient ne deranjeaza sau sta in calea devenirii noastre, ne-o ascundem cu grija, disimulam, cadem intr-ul alt joc de scena. Jocul asta e cam la fel de perfid ca si romantismul fatarnic de care ziceam la inceput, pentru ca tot lipsa de sinceritate ii zice.
Na ca am batut campii, aiurea in durere de glezna, despre cum imi pare cu/fara romantism. Poate unora chiar nu li se poate romantismul asta, nu-s nici de lemn, dar nici manusa, ci pur si simplu "words don't come easy" la dumnealor.
Asa, uite cum vad eu romantismul: unul care abunda, e evident, usor empatizabil, ala plin de duioase soapte, zbateri de gene, pe care femeile il au in arsenal, il abordeaza usor, in vocea mieros-pisiceasca, in privirile parca pierdute, dar bine tintite. Il au si barbatii, in ritm si masura de versuri natangi, de declaratii aiurea, fara acord, ca unica arma, dar redutabil sigura, atunci cand barbatia le-a fost infranta ori le este inutila sau complet absenta. Merge si asa, fatuca e coplesita si asteapta sms-uri in miez de noapte scrise din sabloane din recuzita mobilului purtatorului de Y.
Si mai e un romantism, de film mut, al celor cumva exaltati, care emana fara sa vrea ei, putin constient uneori, framantare, traire extrema intre extreme, declaratii ce nu se spun ci se vad, se simt.
Nu stiu cum naiba o fi, cam asa le vad eu, slabiciune ori tarie umana, joc de scena in viata. Ori slabiciune pur feminina, care, daca constient ne deranjeaza sau sta in calea devenirii noastre, ne-o ascundem cu grija, disimulam, cadem intr-ul alt joc de scena. Jocul asta e cam la fel de perfid ca si romantismul fatarnic de care ziceam la inceput, pentru ca tot lipsa de sinceritate ii zice.
Na ca am batut campii, aiurea in durere de glezna, despre cum imi pare cu/fara romantism. Poate unora chiar nu li se poate romantismul asta, nu-s nici de lemn, dar nici manusa, ci pur si simplu "words don't come easy" la dumnealor.
Un comentariu:
ca si realitatea, romantismul este ceea ce percepem si nu ceea ce ni se spune ca este! Romantism usor la toata lumea
Trimiteți un comentariu