Exista orgoliul de a nu iesi din propriilor tipare, exista orgoliul utopicii izbanzi, al lucrurilor aiurea, dar realizabile, al celor al cailor oculte, orgoliul traiului echitabil, tolerant si de bun-simt, al perfidului compromis mincinos, al narcisistului, orgoliul iubirii neconditionate.
Exista orgoliul de a trai numai asa cum iti dicteaza mintea, uitand de inima, al cailor abjecte dar premiate, al continuei fentari in favoarea lui "I'm the best" .
Si mai exista orgoliul de a adormi seara linistit pe propria perna, pentru ca tot ce ai facut n-a fost fiindca asa se cere, trebuie, da bine, merge, ci fiindca asa ai simtit, fiindca asa esti tu, asta ai primit si asta vrei sa dai, neconditionat, celor care merita.
duminică, iunie 1
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
E usor sa observi comportamente, sa faci clasificari si sa judeci, dar este foarte greu sa traiesti viata si sa o traiesti fara niciun compromis, fara nicio urma de indoiala, impcatcu tine insuti si cu ceilalti.oricum nu traim decat o singura datasi unii dintre noi reusesc sa se bucure mai mult decat altii de viata. pot sa te intreb de la ce a pornit "dizertatia" ta despre orgolii?
cand scrii faci un act de creatie bun sau prost, care poate nu are de-a face nimic cu tine sau altii, ci este pur observational; si sa tasnesti primul in intersectie este un orgoliu; depinde insa de sistemul de referinta la care relationezi cele spuse, asta iti construieste adesea frazele.
interesant! sa zicem ca inteleg
Trimiteți un comentariu