1.Ma simt ca o masinarie careia ii lipseste butonul de "on". E doar intr-un stand-by continuu. Gata sa isi acopere articulatiile cu rugina, cu un program perimat, caruia ii lipsesc instructiunile de decizii, actiuni. Ii lipseste mintea care sa o indemne sa actioneze, sa isi porneasca motorul cam lenes. Sa izbucneasca asa deodata, in vechiul ei uruit nebun si fericit, chit ca supara fonic tot ce o inconjoara.
Uff, daca cineva nu apasa butonul de "on" are sa se achilozeze si asta. Ultimul din serie. Sa ma scoata odata din mutenia neinteleasa.
2. Fac plangere la administratie, la sefu' de scara, care uita constant sa anunte ca se opreste apa. Nu stiu a cata oara se intampla sa vin acasa si sa imi vad si robinetele mute. Cand intr-un final dau apa, curge mai rau ca apa unei mlastini, neagra si imputita.
Uff, daca cineva nu apasa butonul de "on" are sa se achilozeze si asta. Ultimul din serie. Sa ma scoata odata din mutenia neinteleasa.
2. Fac plangere la administratie, la sefu' de scara, care uita constant sa anunte ca se opreste apa. Nu stiu a cata oara se intampla sa vin acasa si sa imi vad si robinetele mute. Cand intr-un final dau apa, curge mai rau ca apa unei mlastini, neagra si imputita.
Later edit:
3. Din ce in ce mai mult imi urasc toleranta. Am un prost, idiot obicei de a tolera, inghite asa de-a valma nesimtirea (bine, si atunci cand nu fac asta, diplomatia mea inteapa unde doare mai tare). Ma enervez, ma plang la altii de-a dreptul nevinovati si mereu aceiasi, scot fum peste tot si dupa imi trece si redevin amabila. Ca ce naiba, lasa, poate are si omul dreptate, poate are tot dreptul sa iti invadeze spatiul propriu fara sa te intrebe. Ar trebui sa imi blestem prostia asta de a da credit unor persoane care nu merita nicidecum. Ar trebui sa dau dreptate si sa ii cred pe altii care se plang ca si mine si pe care tot eu, minte ingusta si increzatoare ii indemn sa capete curaj si sa se faca nesimtiti. Insa numai vorbele sunt de mine si nimic mai mult. Solicit nesimtire, cumpar chiar, pentru improprietarire.
4. La nervi, solicit inghetata de pepene galben. Stiu ca nimeni nu aude.
3. Din ce in ce mai mult imi urasc toleranta. Am un prost, idiot obicei de a tolera, inghite asa de-a valma nesimtirea (bine, si atunci cand nu fac asta, diplomatia mea inteapa unde doare mai tare). Ma enervez, ma plang la altii de-a dreptul nevinovati si mereu aceiasi, scot fum peste tot si dupa imi trece si redevin amabila. Ca ce naiba, lasa, poate are si omul dreptate, poate are tot dreptul sa iti invadeze spatiul propriu fara sa te intrebe. Ar trebui sa imi blestem prostia asta de a da credit unor persoane care nu merita nicidecum. Ar trebui sa dau dreptate si sa ii cred pe altii care se plang ca si mine si pe care tot eu, minte ingusta si increzatoare ii indemn sa capete curaj si sa se faca nesimtiti. Insa numai vorbele sunt de mine si nimic mai mult. Solicit nesimtire, cumpar chiar, pentru improprietarire.
4. La nervi, solicit inghetata de pepene galben. Stiu ca nimeni nu aude.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu