Ma joc. Am piese disparate si multe pierdute. Cateva au inceput sa se imbine caci m-am straduit mult sa le gasesc, dar si am multe spatii neacoperite, prea multe. Si parca ma tin in loc sa mai construiesc, imi taie orice avant.
Unele mi-au fost pur si simplu oferite, candva, foarte de demult si cu ele mi-am inceput jocul. Sunt bine imbinate si zau ca nu le-as mai desface. Cu ele am crescut. Mai am cateva, bine puse la colturi pe care ma bazez. Din cand in cand uit ca exista acolo, dar raman un punct de plecare.
Asa ca sunt in asteptarea pieselor mele. Pasiv, fara speranta, le astept.
duminică, iunie 10
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu