Scriu cam mult in ultima vreme; si-mi face tare bine. Desi pastrez acelasi ton, am un sentiment de indiferenta totala fata de plictiseala pe care poate o generez. Si ce daca?
Uite descopar acum ca am conexiuni tot mai puternice corticale. Ca semnalele din jur deschid o groaza de fisiere uitate, puse la arhivare. Mirosuri din jur, zgomote nedeslusite, cuvinte imi genereaza flash-backuri. Si asta fara sa vreau. Si fara sa fac cel mai mic efort pentru a le stopa. Ma simt incapabila sa fac asta, vointa ma impiedica. Lucruri care au trecut de cele mai multe ori indiferente pe langa mine, acum sunt emitatoare puternice de senzatii cunoscute mie, placute; au fost doar elemente de decor, rar elemente cheie care au definit anumite spatii. Si nu mi se intampla nicidecum in vis, ci in viata reala. Chiar daca raman pelicule de film, avansez spre tridimensional. Amintirile nu mor in albume de fotografii.
Am o hiperresponsivitate la tot ce ma inconjoara. Oare suntem atat de capabili de a inregistra in profunzimile cortexului, involuntar, totul? Sau mai bine zis lucrurilor pe care niciodata nu le-am tratat cu "reject". Mintea noastra ramane martor fidel. Nu-l poti contrazice. Nu ne putem minti pe noi insine.
Programul nostru are algoritmi clari, cu care eventual putem trisa numai in fisiere temporare.
Uite descopar acum ca am conexiuni tot mai puternice corticale. Ca semnalele din jur deschid o groaza de fisiere uitate, puse la arhivare. Mirosuri din jur, zgomote nedeslusite, cuvinte imi genereaza flash-backuri. Si asta fara sa vreau. Si fara sa fac cel mai mic efort pentru a le stopa. Ma simt incapabila sa fac asta, vointa ma impiedica. Lucruri care au trecut de cele mai multe ori indiferente pe langa mine, acum sunt emitatoare puternice de senzatii cunoscute mie, placute; au fost doar elemente de decor, rar elemente cheie care au definit anumite spatii. Si nu mi se intampla nicidecum in vis, ci in viata reala. Chiar daca raman pelicule de film, avansez spre tridimensional. Amintirile nu mor in albume de fotografii.
Am o hiperresponsivitate la tot ce ma inconjoara. Oare suntem atat de capabili de a inregistra in profunzimile cortexului, involuntar, totul? Sau mai bine zis lucrurilor pe care niciodata nu le-am tratat cu "reject". Mintea noastra ramane martor fidel. Nu-l poti contrazice. Nu ne putem minti pe noi insine.
Programul nostru are algoritmi clari, cu care eventual putem trisa numai in fisiere temporare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu