joi, septembrie 25

Pe drum

Fara drumul cu mijloace de transport ramai fara povesti de seara. Asa cum as fi ramas eu astazi. Bine ca e prea aglomerat ca sa ai timp sa le asculti, bine ca e traficul prea blocat ca sa ai timp din cand in cand sa ramai printre prea multi oameni.

Nu toti cersetorii sunt angajati. Exista si unii care pleaca asa, pe cont propriu.
Era orb si ne inghesuia destul de mult cand trecea printre randurile de calatori. A strans cam 5 ron pana la capatul troleului. Balmajea ceva cu "sa va aiba Dumnezeu in grija" si isi arata celor curiosi albul orb al ochilor. I-am facut loc sa treaca. N-am scos nimic din buzunar, desi am regretat la sfarsit.

A incercat sa coboare la una din statii, numai ca era prea tarziu. Unul dintre calatori l-a oprit si i-a zis sa stea linistit ca-l ajuta sa coboare. Asa a intrat in vorba cu el. Avea 32 de ani si era un om al nimanui. Locuia in caminele de la Vatra Luminoasa. Ajutor de handicap avea, cam 168 ron. Insotitorul, angajat al primariei, 320 ron. Candva lucrase la montaje si pini. Avea salariul lui plus pensia asta de handicap. Numai ca l-au dat afara.

In gluma un nene de la camin i-a spus zice ca ii da el un post de paznic. "Adica cum, sa strige hotul -uite sunt si eu aici!-"

Cam asta era povestea lui. Cat intervalul intre doua statii. Fara copii sau sotie. Fara nimic, decat cu 5 ron/transport, un baston de orientare si cu o singura, prea simpla poveste a celor 32 de ani.

Niciun comentariu: