Sambata am vazut dupa multi ani, asa din fata casei, o nunta cu alai traversand ulita satului. Mai precis drumul de la sosea ca asa se face. Cu mireasa mandra, tinandu-si rochia usor ridicata "ca o printesa" ca nu cumva tarana si balega drumului sa-i pateze poalele. Cu ginere tinand-o la brat in camasa gri si vesta de costum verde, cu haina lasata undeva in spate, la nuntasi, ca-i prea mare arsita. Cu un soi de coronite din hartie creponata roz sau bleu prinse pe capul nuntasilor. Chiote si lautari, vin dat direct din sticla la toti cei ce intampina pe strada alaiul.
Nuntasii merg cu privirea in fata, constienti de privirile curioase de pe marginea drumului. Rochiile au briz-brizuri stralucitoare, flori albe in piept si tocuri cui. Parca s-ar opri putin in loc sa mai zica cate o barfa la colt de strada. Se duc sa ia nasii ori "la apa". Sau la biserica.
Cand eram mica nu ratam niciun eveniment. Aflam din timp ca e nunta in duminica aia in sat si stateam cu urechile ciulite la cel mai indepartat zumzet de acordeon. Fugeam "la mamaia" sa-i spun ca vine nunta, apoi eram trimisa la vecina de gard sa fac acelasi anunt si ne asezam in fata portii. Mare noroc ca stateam la sosea. Pe acolo trec toate: nunti, botezuri, inmormantari. In plus sunt la cativa pasi de biserica satului. Si stateam asa pana zaream la capat de drum lumea pestrita.
"- E si mireasa?
-N-o vad...Nuuu
-Inseamna ca se duc sa o ia de acasa. Lasa ca ii mai auzim cand trec si o vedem."
Nu prea stiam, acum deloc, care sunt pasii firesti. Dar intai se ducea ginerele sa ii ia pe nasi, deci ioc mireasa, apoi treceau nasii cu lumanarile si coronita miresei asezata pe tava de inox cu mileu spre casa acesteia, urma impodobirea, undeva printre astea drumul tinerilor necasatoriti si viitorilor insuratei la apa, apoi biserica. Si aranjatul miresei in curtea din fata "camerei mari" cu tot praful ce se ridica pe toaletele de nunta. Si galagie prea multa, zisa cu patos, desi cam teatral adesea si zanganit plictisit de acordeon. Si undeva un cort mare impodobit tot cu crengute de brad si hartie creponata care astepta mesenii. Sticle cu tuica si sul de hartie la varf. Si paine adusa de la oras. Sau, ai norocosi faceau ospatul in sala mare a caminului cultural.
Stiu ca am ratat multe etape din nunta, mai e ceva cu bradul si mireasa care trece dimineata cu batic in cap.
Dar parca sambata asta as fi vrut sa alerg in curte si sa strig emotionata: "mamaie, trece nunta!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu