joi, septembrie 11

L.C.

Cu Leonard Cohen am o relatie destul de lunga. Sa zicem ca la inceput a fost Shinead O'connor. Ea acoperea cam jumatatea exterioara a bancii mele din clasa a 5-a si a 6-a. In tus, cerneala, carioca sau scrijelit de compas. Eu aveam plete lungi si ea era cheala. Dar ce conta, un coleg zicea ca seman cu ea cu plete. Asa o fi, nici azi nu m-am agitat sa o vad altfel.
Am lasat-o balta prin liceu cred. Pe Leonard l-am gasit pe-un cd luat de o colega de la mare. Din cela home-made. Undeva prin liceu sau inceput de facultate am avut first date.
Acum mi-l pregatesc pe cel "live".
Da, domnule muzician, poet si romancier te astept sa imi canti. Batranetile sunt grele, rezista pana pe 21 septembrie, te rog. Sa nu lasam loc de closing time.
Pentru ca fara muzica ta poate pierdem adesea accentele alea banale, aiurea si inconstient aruncate care insa ne dau parfum. Si interioara muzicalitate.

Niciun comentariu: