acelasi "acolo"

Nu-i asa ca sunt lucruri in noi pe care nu avem cum sa le pierdem? Decorurile acelea prin care ne putem plimba complet orbi fara sa ne scrijelim pielea in colturile ascutite? Pentru care nu avem nevoie de pipait pentru ca le stim prea bine contururile? Spatiul in care am invatat a vorbi si a merge? Spatiul la care indiferent cat de vitrega ti-a fost soarta te-ai putut intoarce la el fara reprosuri, fara negari? In care lumina a fost mereu calda, linistea mereu pace si armonia mereu in familie? spatiul care ti-a primit si bucuria? In care chiar daca acum esti altfel, el tot asa iti ramane? Iti aude doar strigatul exaltat de bucurie si impacare...Pentru care TU ramai tot eu, fara alt nume de scena, fara alta costumatie, fara mascara si pudra...
Fara de care esti ca pasarea in zbor amarnic si continuu...care face rotocoale disperate in vazduh pentru ca si-a uitat cuibul.