http://simiuk.blogspot.com/2007/06/pic-poc.html
Da, stiti ceva, acus parca as mai avea nevoie de insomnii; nici ca mai imi pot aminti cum imi era cu ele.
V-am zis eu candva ca ceea ce iti doresti mai mult, ceea ce ceri mereu si mereu, are sa ti se intample? Si pe deasupra si inzecit...Mi-am dorit somn si acum am prea mult; degeaba am semivacanta (din 5 zile, 3 au fost libere pana la ora 13, ceea ce-i suficient sa zicem), ma trezesc cufundata in cearceafuri, mi-e greu sa-mi ridic capul dupa 10 ore de somn, iar pleoapele imi raman parca cusute intre ele ziua intreaga. Am uitat cum numaram ferestrele luminate la miez trecut de noapte, cum imi aruncam enervata cartea sub pat, am cam uitat zilele cand imi doream sa se comprime timpul, ca sa treaca mai repede. Acum nu vreau decat vreo 6 ore in plus; atat cat sa sar din faza baie pe fuga de 10 minute la una de 30, atat cat sa mai apuc sa imi folosesc uscatorul de par si sa nu ma ung cu crema la usa, uitandu-ma dupa cheile ratacite.
Si atunci cand totul ni se rastoarna la 180 grade asa cum am fi vrut noi, nu ne (imi) convine. Chiar daca Soarele e asa cum vrem noi acum, chiar daca rasare cand si cum vrem, parca tot nu ne ajunge. Parca tot nu realizam ca starea asta de echilibru e a naibii de buna, ca nu ne putem inhama la mai mult, ca nu toate buzunarele alea goale pe care inca le avem trebuie umplute. Mai trebuie sa lasam loc si pentru altele la timpul lor. Sau poate sa le pastram asa, pentru ceea ce merita sa stea in ele.
Nu o spun chiar aiurea; am simtit ca nu mai sunt infranata, am prins viteza accelerata, constanta din cand in cand, am trecut de multe jaloane, m-am lovit si am mers mai departe, am coborat in plina viteza valea, ma bucur de ea...dar de ce naiba uit sa mai opresc si eu la boxe - odihna multa si alimentare de voie.
Da, stiti ceva, acus parca as mai avea nevoie de insomnii; nici ca mai imi pot aminti cum imi era cu ele.
V-am zis eu candva ca ceea ce iti doresti mai mult, ceea ce ceri mereu si mereu, are sa ti se intample? Si pe deasupra si inzecit...Mi-am dorit somn si acum am prea mult; degeaba am semivacanta (din 5 zile, 3 au fost libere pana la ora 13, ceea ce-i suficient sa zicem), ma trezesc cufundata in cearceafuri, mi-e greu sa-mi ridic capul dupa 10 ore de somn, iar pleoapele imi raman parca cusute intre ele ziua intreaga. Am uitat cum numaram ferestrele luminate la miez trecut de noapte, cum imi aruncam enervata cartea sub pat, am cam uitat zilele cand imi doream sa se comprime timpul, ca sa treaca mai repede. Acum nu vreau decat vreo 6 ore in plus; atat cat sa sar din faza baie pe fuga de 10 minute la una de 30, atat cat sa mai apuc sa imi folosesc uscatorul de par si sa nu ma ung cu crema la usa, uitandu-ma dupa cheile ratacite.
Si atunci cand totul ni se rastoarna la 180 grade asa cum am fi vrut noi, nu ne (imi) convine. Chiar daca Soarele e asa cum vrem noi acum, chiar daca rasare cand si cum vrem, parca tot nu ne ajunge. Parca tot nu realizam ca starea asta de echilibru e a naibii de buna, ca nu ne putem inhama la mai mult, ca nu toate buzunarele alea goale pe care inca le avem trebuie umplute. Mai trebuie sa lasam loc si pentru altele la timpul lor. Sau poate sa le pastram asa, pentru ceea ce merita sa stea in ele.
Nu o spun chiar aiurea; am simtit ca nu mai sunt infranata, am prins viteza accelerata, constanta din cand in cand, am trecut de multe jaloane, m-am lovit si am mers mai departe, am coborat in plina viteza valea, ma bucur de ea...dar de ce naiba uit sa mai opresc si eu la boxe - odihna multa si alimentare de voie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu