Ramai cu bine....(cu mine)

Viata e un sir limitat de evenimente cu debut si sfarsit bine delimitat. Finalul unuia lasa loc altuia. Fara doar si poate suntem destinati inca de la nastere unui sistem cu limite temporale clare. Suntem pe rand sugar, copil mic si mare, adolescenti si adulti. Cei mai multi dintre noi programati sa treaca prin niste perioade bine delimitate de interactiune cu societatea, de educatie, de formare. Lasam o etapa, cu tot ce a avut ea si patrundem, de cele mai multe ori fara a privi in jur, ca prin niste tunele bine inlantuite, intr-o alta etapa.
Ei bine, pentru mine maine se sfarseste una: studentia, facultatea, viata de camin. Nu, nu sunt absolventa inca, mai am de asteptat pana la licenta, ca sa fiu cum spunem noi "nici cal....si nici altceva" pana la nenorocitul de rezidentiat.
Maine imi dau ultimul examen de studenta. Cam al 84-lea examen din cariera celor 6 ani, ca sa nu mai socotesc partiale, examene practice.
Maine imi dorm ultima noapte in Regie, mandria studentimii romanesti:D.
Oare maine se termina o etapa? Incepe etapa traiului pe cont propriu, la casa ta, fara colege, cursuri impartite pe jumatate, fara xeroxul de jos, fara autobuzul studentesc, fara lumea asta pestrita in care totul e posibil:
-inchiriez aspirator, 25000 rol/h
-ghicesc in palma
-tund, P23, cam. 123
-spal automat, max 5 kg, cam 622
-sunati ieftin acasa, 1000 rol/min, P17, cam 212
Nu regret nimic, sunt decisa sa o iau de la capat. Sunt constienta ca trag linia, fara sa adun, fiindca asta te indurereaza, inchid usa si fac alti pasi spre alta directie. A fost o etapa minunata (Doamne, ce-as putea sa scriu despre ea, dar ma feresc de nostalgii si lacrimi). Privesc in jur, dezordinea haotica a camerei plina de cursuri imprastiate, geamantane pline, multe, prea multe carti, albume pline cu poze...nu pot sa ma vad decat acum 6 ani lasata de parinti cu mult mai putine bagaje si doua colege de camera mai mari decat mine. Inspaimantata, stangace...
Daca as vrea sa o iau de la inceput? Imatura spun ca da...pentru ca am trait minunat acesti ani...
Va las sa savurati dezordinea coltului meu de camera...SI PUNCT.

ALINEATUL URMATOR, VA ROG:

Somnul meu

NU, ca acu chiar ca vreau sa evadez definitiv din regie. Idiotii astia nu stiu ca-i campus universitar unde se impune LINISTE, nu numai in sesiune, ci pe tot parcursul anului universitar. Asa ca au amplasat strategic, in plin centrul campusului, vis-a-vis de balconul meu ceva terasa-discoteca si Bavaria, loc de orgii (nu, nu am fost acolo, dar am vazut pe net imagini). Si urla a house, manele toata noaptea. Cum naiba sa reusesc sa adorm? Pana la 4 tot asa o tin. De anul trecut a inceput toata povestea, s-au strans semnaturi pentru desfiintarea ei (ori ceva izolare fonica) si nimic...patronul isi tine sursa de isterice tipete in plina activitate.
MAi am vreo 2 saptamani sa-i rezist, sa-mi prelungesc insomnia pana spre orele diminetii. Pacat, acum cand ma cuprinsese nostalgia ca-mi parasesc cartierul meu de tinerete...cei 6 ani. Off, de ce naiba termin?! Mai vreau vreo 4 ani aici!

Blog suparat despre barbati

Nu, nu sunt nicidecum feminista, desi...hmm..ma bate un gand. Suparata..DAA!!
Asta pentru ca m-am saturat sa fiu analizata pe strada de unii barbati. Sa mi se arunce priviri pline pofte si invitatii mutesti (si nu numai), sa-mi fie fixata privirea in tramvai. Nu port fuste de-o palma, nu am buricul la vedere si nici mama nu imi e Nicoleta Luciu.
Mai clar? Acum vreo saptamana asteptam autobuzul studentesc. Statia semiaglomerata. Un dumnealui trece cu dacia pe langa mine, incetineste, face semn sa urc, claxoneaza si cum imi vede ignoranta opreste masina la vreo patru metri de statie. Scoate capul, ma mai priveste, sa tot fi avut vreo 30 si ceva de ani. Ce crezi, domnule blond cu dacie ca nu aveam rabdare sa astept masina??? Ce naiba?? Veneam de la biblioteca, aveam fusta trecuta de genunchi, clos pe deasupra si nu batea vantul.
Urmatoarele zile...tramvai ce duce undeva spre marginea Bucurestiului, domni trecuti de 50 isi clatesc privirea la mine...domnii mei nu stiu ce crize fiziologice va trec, aveti sotii acasa si donsoarele de varsta mea va sunt fiice, chiar nu va ajunge? Daca vreau sa ma priviti adopt o tinuta intocmai. Aveti ce privi, chiar prea mult in jur, ca-i vara si unor fete le e chiar foarte, foarte cald...
Sau vreti sa fiti la pas cu lumea mondena? Aveti virilitate de Virinel?
Acum vreun an eram tot in tramvai. Cu un geamantan mare alaturi, franta si pusa pe drumuri lungi. Un "domn" imi arunca ceva priviri invitandu-ma pe scaunul din fata lui. Am intors capul pe fereastra ( asa am aflat ca schema asta nu prea merge uneori). Din nefericire dumnealui se apropie, fara jena de doamnele de-o varsta cu el din jur si ma invita (pot veni cu colegii, specifica) la vila lui de la munte. Ii zic ca am alte planuri, omul insista impingandu-mi in fata un biletel...adresa, ma rog. Chiar crezi ca vroiam numarul tau de telefon? Rusineeeee!!!!!
Nu suntem exponate de muzeu, iar daca vroiam sa fiu analizata ma faceam manechin intr-o vitrina vie! Vreau sa merg pe strada linistita.
Aaaa, sa rectific... Poate as avea sentimentul ca doar admirati daca si cand sunt la bratul unui barbat ati face acelasi lucru cu acelasi tupeu.
Admir domne pe americani, cu toate ciudateniile lor stradale! Nimeni nu te fixeaza insistent cu privirea! Sunt legi stricte pentru asta. Bine, bine, daca oamenii afla ca nu esti de-a lor si nu prea ai de-a face cu regulile lor incep si ei cu insistente mult mai directe.
Fetele mele, ce ziceti? Suntem noi paranoia? Ni se pare numai? Domnii mei barbati, asa sa fie?

In afara portilor nebuniei

Am trait in ultimul timp impresia ca toti suntem in diferite proportii aproape de limitele nebuniei, ca cei multi sunt afara. Fiecare din noi avem o doza de schizofrenie, fiecare dintre noi traim in paralel intr-o alta lume si alt timp. Chiar daca totul e construit numai pentru a ne sustine visele si dorintele nespuse, evadam asa repede in ea incat usor pierdem contactul cu timpul real. Sa fim sinceri, cati dintre noi nu am avut alaturi un personaj imaginar? Umbra care stia totul, pe care o intrebam si care, printr-o dedublare a propriului sine ne raspundea. Inclin aproape spre ipoteza ca intr-o oarecare masura, descarcarile normale, fiziologice de neurotransmitatori, aflati la baza dezvoltarii psihopatiilor, sunt perturbate temporar si la noi.
Cati dintre noi nu cadem in histrionism? Sau paranoia? Si nu ma refer la iesirile de moment, ci la o tulburare asa de cateva zile...
Stabilitatea este greu de obtinut, iar trecerea spre tulburare tine mult de rezerva genetica, ulterior formata a temperamentului. Am contat mereu pe tipul sangvinic. Experienta mi-a aratat ca ori de cate ori am dat peste un coleric sau melancolic am gasit si doza de nebunie.
Si mai rau este ca nebunia asta are o asa imensa capacitate de convingere. Daca nu esti capabil in a realiza declick-ul cat mai rapid, cazi in plasa lor. Oamenii astia, poseda capacitati uriase de convingere..poate de aici si capacitatea uriasa de manipulare de mase a unor personalitati tiranice...uuu....trebuie sa imi pun la punct latura asta de medicina a mintii...cine stie, pe viitor
P.S. am avut o zi de interactiune directa cu ei, de la asta mi se trage

Afurisitele mele examene

Doua treimi din colegii mei au status :invat, ATI..Saracii necunoscatori ce-or zice, oameni buni, de acest "ati" al vostru si-al meu. Ei bine, sa va zic cum stau eu. Cu vreo 3-4 zile inaintea examenului sunt extrem de stressata, fac planuri de repartizare a cursurilor pe zile, de recapitulari, caut adrese de site-uri cu informatii utile, descifrez cursuri. Mai rau e ca stressul mi-l revars peste toti cunoscutii de-i bag in sperieti la maximum. Pentru ei incepe calvarul, le transform examenul dintr-un nimic intr-un cosmar. Iar eu brusc, cu vreo 2 zile inainte ma deconectez complet, ignor stressul. Intru intr-o faza maniacala in care vorbesc mult, fac zeci de chestii in paralel ( de exemplu pe ecranul meu stau vreo 2 cursuri deschise plus vreo doua site-uri preferate, de deconectare). Maine, adica in ziua examenului imi pastrez aceeasi stare:logoree, agitatie si mai rau nu-mi las colegii sa citeasca. De fapt la ce bun sa citesti asa, pe ultima suta??!! Iti raman in minte doar notiunile peste care ai trecut chiar inainte, totul se dezorganizeaza, plus ca ai descarcari uriase de adrenalina. Stati calmi, fratilor!!!!
Strategia asta a mea e veche, adica are vreo 6 ani. Nu garanteaza succesul, experienta o spune. Dar, am incercat si exceptia: citit in noaptea de dinainte de examen ( ulterior am jurat ca nu mai fac asta niciodata, totul se sfarseste devreme, cu o zi inainte) plus la usa amfiteatrului. Rezultatul...bufffff....:(
Precizez ce acest blog are la baza starea mea hipermaniacala. Nu apuc nici sa-i fac corecturi...brrr..si maine tot il pic, puii lui de ATI...

De duminica seara

As scria ca apucata, macar asa compensez lipsa de conversatie de 2 zile. Era cat pe ce sa opresc coada la carrefour in dialogul meu cu vanzatoarea (am inghetata cu visine, panaceu universal, de solitudine impusa). Nu mai rezist....mi-am julit genunchii in leganatul meu pe scaun intre biblioteca si masa cu laptopul, ma dor bratele de tinut foile xeroxate cu cursuri de ATI; nenorocit examen care-mi seaca tineretea, spulbera dorinta de invatat pt rezy:D. Si CRED ca am sa-l pic si n-ar fi premiera. Asa am dobandit prima mea restanta din facultate la nefrologie cu excelenta sa profesor, doctor, prm-ist Ciocalteu. Si macar atunci chiar invatasem. Adica n-am picat eu anato si alte sperietori de anul I si II si iote, ca acu, la final, ma poticnesc. Si trebuie sa ma chiorasc pe un nenorocit de protocol de resuscitare, invechit, scris cu caractere de 6. Sa treaca odata, ca nu mai merge asa; mi-e dor de zilele normale de scoala de pe vremuri cand nu chiuleam, cand ne indrageam cu totii, cand sprijineam scaunele din bufetul facultatii, cand incercam cafeaua din toate spitalele, cand le intrebam pe paciente ce crema de fata folosesc de nu-si arata varsta. Dar s-a spulberat totul, maine-poimaine imi ?iau? ultimile doua examene si-s gata, terminata, practicanta in medicina, doctorita la mama acasa. Poate isi face cineva mila si imi da un ajutor de somaj...pana la rezid, ca dupa sa vedeti voi:D