Am trait in ultimul timp impresia ca toti suntem in diferite proportii aproape de limitele nebuniei, ca cei multi sunt afara. Fiecare din noi avem o doza de schizofrenie, fiecare dintre noi traim in paralel intr-o alta lume si alt timp. Chiar daca totul e construit numai pentru a ne sustine visele si dorintele nespuse, evadam asa repede in ea incat usor pierdem contactul cu timpul real. Sa fim sinceri, cati dintre noi nu am avut alaturi un personaj imaginar? Umbra care stia totul, pe care o intrebam si care, printr-o dedublare a propriului sine ne raspundea. Inclin aproape spre ipoteza ca intr-o oarecare masura, descarcarile normale, fiziologice de neurotransmitatori, aflati la baza dezvoltarii psihopatiilor, sunt perturbate temporar si la noi.
Cati dintre noi nu cadem in histrionism? Sau paranoia? Si nu ma refer la iesirile de moment, ci la o tulburare asa de cateva zile...
Stabilitatea este greu de obtinut, iar trecerea spre tulburare tine mult de rezerva genetica, ulterior formata a temperamentului. Am contat mereu pe tipul sangvinic. Experienta mi-a aratat ca ori de cate ori am dat peste un coleric sau melancolic am gasit si doza de nebunie.
Si mai rau este ca nebunia asta are o asa imensa capacitate de convingere. Daca nu esti capabil in a realiza declick-ul cat mai rapid, cazi in plasa lor. Oamenii astia, poseda capacitati uriase de convingere..poate de aici si capacitatea uriasa de manipulare de mase a unor personalitati tiranice...uuu....trebuie sa imi pun la punct latura asta de medicina a mintii...cine stie, pe viitor
P.S. am avut o zi de interactiune directa cu ei, de la asta mi se trage
vineri, iunie 9
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
are u ok? :)
ehee... is bine, dar am experimentat azi stagiul de psihiatrie, intr-o problema mai personala...
Simi, gata, nu mai primesti cafea.
Mai, mi s-a parut mie sau nu mai sunt literele ? Au fost vreodata ?
rama au fost...le-am scos (ce puii tai??!!)
si tu esti din astia de-afara?;P
Problema noastra, "a celor de afara" este ca nu ii vedem ca pe niste bolnavi, ci ca pe "nebuni". Dar sunt in realiate bolnavi, si sufera enorm. Poate mai mult decat altii care au boli cronice.
Si intelegem prin ce trec abia odata cu o depresie sau cand o parte a pesonalitatii noastre vrea sa preia controlul fara permisiunea noastra :)).
Ei bine cam asa e!fiecare din noi avem momentele nostre ,inaripatele noastre....suntem"nebunii frumosi "ai bucurestilor sau a altor colturi de rai....suntem....marire sau decadere....bucurie sau tristete ....umiliti saU UMILITORI....SI SUNTEM...'CA CEILALTI" SAU "DIFERITI"...asta e natura omului...e frumos si enigmatic!
diversitate= nebunie ?? poate ca nu suntem nebuni , ci doar diferiti..ceea ce e perfect normal. cat despre cei pe care i-am vazut noi la spit de psihiatrie ...de multe ori m-am intrebat"oare chiar sunt nebuni ?" mi-aduc aminte de o fata tanara care ne-a fost adusa la grupa..inafara de vagi fabulatii si o usoara dezorientare, tipa era perfect normala !!!!
Trimiteți un comentariu