Pe drumuri de tara

A fost o saptamana de bagaje. De desfacut unele si facut in 12 h altele. Si de blesteme la ultima calatorie.
Cum e sa pleci la un botez fara cadou? Sa ajungi la cativa pasi de iesirea din Bucuresti, sambata dimineata si sa realizezi ca nu ai esentialul. Drum intors, cale batuta, cadou recuperat. Apoi toate bune si frumoase, drum colorat de toamna pe meleaguri oltene si din senin bomboana proiectata direct in parbriz. Cu sirop cu tot,, direct din maxilare de sofer de tir, s-a proptit in partea de jos, facand o suprafata generoasa tandari, cu cateva raze de spartura pornind dintr-insa.
Si cum neexperimentatii isi inchipuie doar dezastru, am mers cuminti, ocolind alte sparturi de asfalt.
Cadoul s-a facut iar uitat, odata ajunsi, in drum spre biserica. Noroc ca aici a fost repede recuperat.
Si am dormit asa cum nu credeam ca mai exista, in centrul Craiovei, in hotel militar. Mai va amintiti camerele acelea de hotel unde stateam cu parintii pe bilele de sindicat la mare inainte de '89? De-asta am avut parte. Si de un pret pe masura: 30 ron double room /night.
Macar am mancat la Casa Universitarilor, vechea casa Romanescu, am vazut un oras pe care il uitasem ca fiind superb, cu oameni cu nimic mai prejos decat altii, un pic prea amabili, cu biserici din care slujba rasuna de pe banda magnetica si la ceas tarziu de seara, dar si dimineata mult prea devreme, facultatea la care am dat asa de back-up acum 8 ani. Am vazut-o in mijlocul zilei si nu infrigurata ca atunci, la 5 dimineata, asteptand sa se deschida poarta pentru viitorii candidati. Si cat mi s-a parut Craiova in cele 24 h de incantatoare, zau ca am zis Slava Domnului ca nu am avut ocazia sa imi fie 6 ani de facultate la fel de incantatoare. Pentru ca mult mai norocos mi-e drumul inapoi la Bucuresti. Fie el si de 4 ore pe traseul de 86 km dinspre Alexandria.