marți, ianuarie 1

2008

Am crezut ca imi voi face o rezolutie nesfarsita. Ca voi avea o lista scrisa cu liniute cu propuneri urgente si altele care au sa astepte. Dar nimic din toate astea. M-au deprimat mai rau parca rezolutiile altora; pentru ca multe le facem asa, pentru impacarea si acoperirea personala, fara proiect efectiv demarat.
Am avut un an pe jumate bun. Mult prea bun in unele sectoare; nesperat de-a dreptul. Pana acum am tot adunat, pus singura in propria traista, iar acum mi s-a dat totul pentru orice lucrusor adunat. Acolo unde totul si toate tineau numai de mine, unde soarta nu avea cum sa imi calce stramb pentru ca o indreptam eu, a fost bine. Multumesc. Si eu, care credeam ca numai anii pari imi sunt favorabili. Am ramas insa ruinata in alte puncte, dar nu am cum ma impotrivi...sau poate...
Ce vreau anul asta? sincer nu mai stiu nici eu. Nu zic nimic, ci doar vreau. Ca nu prea tine de mine. In final daca vrei prea mult un anumit lucru si te rogi ani de-a randul pentru el, primesti. Cu varf si indesat. Dumnezeu zice: poftim, asta ai vrut, asta ai sa primesti; dar NUMAI ASTA. nimic in plus; ai fost prea ingusta si nu te-ai gandit nicicand la altele, n-am ce sa iti fac - nici n-ai sa primesti.
Vreau insa ceva, care culmea tot de mine tine: sa imi mai uit mendrele carcotase, criticile ascutite, angoasele de perfectiune, sa mai fiu si eu rea din cand in cand si atunci cand trebuie, sa nu ma comport numai ca apele linistite si adanci, sa spun in fata, la momentul cerut si niciodata prea tarziu, sa nu mai adun in mine si sa vars totul cand nu isi are rostul, sa am timp sa-mi ascult fratele in istorisirile despre cursurile de programare, sa aflu cum i-au crescut mamei cozonacii sau cum si-a ars baclavaua, sa reascult povestile de tinerete ale tatei; sa-mi rup minute pentru prieteni, sa ma mai uit la copaci si fluturi, sa nu cred ca decorurile sunt doar niste chestii pur existentiale si nimic mai mult, sa mai rup file din planner si sa uit de ele, sa mai trec peste paginile din dictionar cu cuvintele "trebuie" si "acum". Sa mai am timp sa visez, sa sper, sa las pe oamenii din jur sa vorbeasca, sa ofer sanse, sa-mi accept sansele, sa-mi accept scaparile destinului, sa profit de nenorocita de clipa care nu imi era in program, sa imi tai in bucati irecuperabile sabloanele de viata.
Sa recitesc aceasta lista ori de cate ori ma prefac ca o fac uitata.

4 comentarii:

Anonim spunea...

la mulți ani și baftă, sper să "pățești" ce-ți dorești :)

Anonim spunea...

Eterna distincţie dintre intenţie şi faptă. :) Un 2008 cu mai multă voinţă!

Anonim spunea...

Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

Pentru credinţă sau pentru tagadă,
Te caut darz şi fără de folos.
Eşti visul meu, din toate, cel frumos
Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

Ca-n oglindirea unui drum de apă,
Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
Te-ntrezării în stele, printre peşti,
Ca taurul sălbatec când se adapă.

Singuri, acum în marea ta poveste,
Rămân cu tine să mă mai măsor,
Fără să vreau să ies biruitor.
Vreau să te pipăi şi să urlu: "Este!"

simiuk spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.