duminică, noiembrie 11

Facts

Avea 27 de ani si o viata inainte. Unii dintre noi de-abia incercam sa o incepem la acesti ani.
Acum o luna venise la noi pe picioarele ei, machiata si aranjata, zambitoare si fericita ca intr-o saptamana va fi prima zi de scoala a fiului. O boala crunta, nemiloasa, autoimuna, in care propriul corp se porneste nemilos impotriva lui insusi a rapus-o in mai putin de 5 ani.
A revenit zilele trecute la noi aproape distrusa. Nimic din fiinta ei nu se mai numea viata. Si a plecat dintre noi fara bunul cel mai de pret.
E cea mai trista experienta cu boala de pana acum a mea. As vrea sa zic ca si unica.
Puteti ignora tot ce am scris pana la acest post si dupa. Pentru ca sunt de-a dreptul inutile. Pentru ca suntem si sunt ignoranta pentru fericirea mea. Pentru bucuria de a vedea zilnic pe cei dragi langa tine, pentru bucuria de a avea putere sa ii strangi in brate, sa versi o lacrima langa o prietena, sa iti spui oful pe muteste, sa suferi aiurea, sa speri fara sens, sa razi, pentru bucuria de a a avea viata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

e trist ca tocmai tragediile de genul asta ne aduc aminte sa ne bucuram de viata [cat mai putetm]

Anonim spunea...

E şi mai trist că revelaţia asta durează doar câteva zile, după care se uită... Şi iar începem să ne irosim "timpul ce ni s-a dat".