duminică, mai 18

Prea mult

Am avut o saptamana mult prea grea, mult prea plina (pentru mine de fapt), din care cu greu reusesc sa imi mai amintesc ceva, desi mi-am promis sa imi notez constiincioasa. Si inca nu e sfarsita, mai am vreo 9 ore din ea pe care mi le-as dori dilatate, prin comprimarea directa a celor de luni. Si poate ceva mult mai mult somn, pentru ca in fiece noapte nu am putut totaliza mai mult de 5-6 ore. In schimb am totalizat cam multe ore de munca si astea sub directa lupa de sef. Si m-am plans cam mult, ceea ce fac si acum, culmea numai celor care nu merita nici pe departe acest lucru, m-am enervat din senin, am fost cu mici variatiuni asezata pe-un butoi de pulbere, cautand cauza a irascibilitatii mele in privarea de somn.
  1. Asa, a fost si inca mai este Saptamana filmului european, cu Once, musical ce nu plictiseste pentru ca notele ar putea face posibil totul aici, dar nu le reuseste. Apoi, Podul de flori, pentru a pastra tragica hibridizarea noastra spaniola.
  2. "Spovedanie la Tanacu", pentru mine o piesa altfel, desi n-am gustat-o din plin, poate din cauza de vizionare anterioara de documentar omonim. Motiv pentru care am refuzat sa raman si in sala la discutiile de dupa, ca nu cumva frantura de adevar cu care ramasesem sa mi se iroseasca. L-am vazut si am aflat mult mai multe despre Andrei Serban, complet ignorat de catre mine pana acum (nu aruncati cu pietre!)
  3. Scurt drum acasa si asta cu peripetii, dar macar stiu ca am fi avut placerea de a fi proiectati pe un BMW.
  4. Sfarsit de sambata noapte si duminica dimineata intr-un oras parca sufocat de siruri de oameni ce uneau muzeele bucurestene. Noaptea muzeelor nu e insa pentru metodica vizitare, nici sa nu va inchipuiti asta, ci pentru stabilire de viitor itinerar, puncte de reper, exersat rabdare la cozi. Si poate de conversatii fabuloase la "cartoful" din fata Muzeului National. Pentru ca asa cum stateam noi, pe bancile din fata adunanand ultima energie pentru a ajunge la masina, un nene cu palarie ne intreaba daca l-am zarit prin zona pe George Milogul, ca el s-a saturat sa il mai caute si mai bine se duce direct la George Enescu. Si cum conversatia si raspunsurile firesti lui nu fac decat sa-i amplifice fabulatia, puteam sfarsi in teorii ample despre organizarea societatii si problema inmultirii speciei umane.In fine, macar mi-am stabilit itinerar, voi reveni clar la 2 expozitii saptamana viitoare: "Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX - începutul secolului XX" si pentru spiritul meu (ne)civic particip la "Electorale interbelice"

Niciun comentariu: