marți, decembrie 25

Din tolba asteptata

De Craciun ar trebui sa fim fericiti si impacati. Sa ne mangaie sufletele obosite colindele, sa ne placa sa cioplim bradul la coada ca sa intre in suport, sa nu ne arda gerul cand alergam afara dupa ultimile mirodenii de sarmale. Ar trebui sa bem tuica cu obrajii aprinsi de caldura celor dragi, fara noduri in gat, fara ganduri plecate pe alte partii cu zapada.
De Craciun ar trebui sa uitam de tot ce ne pangareste sufletul si sa ne acordam simtamintele, macar empatic, celor dragi. Ar trebui, numai ca fara sa vrem, ne prabusim cand ne astupam urechile la colinde, cand inchidem ochii la lumina bradului si ne legam mainile in fata tolbei Mosului. Pentru ca Mosul, chiar daca ne-am prefacut a fi cuminti, uita adesea ce era in capul listei noastre.
De Craciunul asta -prima zi- am primit mesaje multe, am dat cu drag (sau fiindca trebuia, sa recunoastem ca facem asta..), si am primit si dat telefoane dragi mie. Mi-am descretit fruntea, mi-am spalat inima cand cei al caror glas nu-l auzisem de demult si-au desfacut astazi tolba la mine. Am retrait in franturi, stand seara sub plapuma, clipe fericite...pentru ca amintirile adesea ne raman cei mai fideli prieteni. Multumesc.

Niciun comentariu: