Quiet

Galaciuc; cabane destul de cochete, masa calda si fara exagerari, multumitoare, Tulnici un pic cam departe, cam 45 de minute de mers pe jos pe drumul cu ocolisuri. Dar prea multa liniste. Poate ca ploaia e de vina. Ploua cu pauze de 5 minute, e imposibil sa pleci la drum fara umbrela. Din cand in cand ma deplasez cu rucsacul in brate la cabana detinatoare de wireless. Si chatuiesc. Nimic mai mult. Sedentarism curat cu miros de rasina. Si sesiune de filme din plin. Tot ce am avut seriale, filme, le-am terminat. Mai am jumatate dintr-o carte si s-a zis cu omorarea timpului liber. Nimeni nu vrea sa vina sa imi tina companie?
Vreau lapte cald usor afumat baut pe terasa cabanei, discutii despre vreme, geografie, retete culinare si poate un film bun. Apoi sa ma afund in asternuturi reci si sa simt in nari tot parfum de brad; dar nu cel de afara. Iara dimineata sa nu ajung la micul dejun (era cat pe ce si astazi, mi-au ciocanit vecinii serios in usa) si dupa sa plec un pic ametita la drum. La intoarcere sa beau o cafea calda si sa va scriu ceva. Hmm, visez cu ochii deschisi. Si nu ca nu e bine, dar bateria de laptop se duce si trebuie sa imi iau umbrela si sa alerg spre cabana mea. Acum tuna, cu putere ca simt cum zdruncina si podeaua. Am destul timp de scris; sper sa imi iasa.
Aveti grija de voi si vreme fara ploaie!