luni, august 20

Naa, pe asta n-o patisem

Duminica seara, undeva spre ora 10 p.m. Dupa putina plimbare, mi-am facut aprovizionarea si reveneam acasa. Sacosa in mana, geanta pe umar si casti in urechi. Lift. Era la 9, asa ca aveam ceva de asteptat pana ajungea la parter, excelent sa imi caut prin geanta plina cu carnetele, bomboane, tuburi de crema, servetele (sunt inca cobza de racita) cheile. Am dat de ele in timp record, adica atat cat a strabatut si liftul cele 9 etaje. Deschid usa, iara cheile din mana se lovesc pline de avant de ea si raman in urechi doar cu un zgomot metalic usor infundat. Cheile in casa liftului. Hooopsss, am mai auzit eu patanii d-astea, dar chiara mie?
Asa, de dormit am unde dormi, nu asta mi-e grija. Dar cum intru eu cat mai repede in casa? cum schimb yala, butucul si tot ceea ce contine usa mea in timp record? Singura pereche de chei de rezerva e la 80 km de locul unde ma aflu, la ai mei. Deci drum urgent acasa si intrat in posesia lor. Oki, doki? altfel ce as face?
Dupa cateva telefoane incerc o solutie salvatoare. Am un vecin in varsta, destul de priceput in treburile administratiei blocului. Omul, cunostea problema. Dupa cateva incercari, dupa oprirea liftului cu un etaj mai sus, deschiderea usii la parter si coborat in casa liftului, mi-am vazut iara cheile in mana. Am rasuflat usurata.
Pe viitor nu mai tin cheile in mana decat fata usii. Nicaieri altundeva. Nicidecum la trecerea intre scara si lift. Adica deasupra acelei nise de vreo 4-5 cm prin care daca as fi incercat n-as fi putut introduce cheile. Singure, au putut sa scape.

Niciun comentariu: