Ok, n-am mai scris nimic; nu ca n-as avea ce, fiecare zi imi e o stare de la care as porni cum vreau eu. Numai ca imi pun alte chestii pe cap si alte scrieri, fugi de mine insami, de casa, mai aproape de alte idei, alte exaltari zise nebunesti.
Am vrut sa scriu zilele trecute despre un cliseu de carciuma-fast-food. Asa, ca o intalnire intre un domn si-o donsoara intr-un apropiat 8 martie. El cam pe la 50 de ani, alb, dar tuns la nivel cu scalpul mult descoperit, ochelari pe varf de nas si chei de masina elegant asezate langa tacamuri. Barba aranjata, gesturi "fine", un boem cu boutique jos la bloc sau ma rog un barbat cu urme de testosteron. Vorbea mult, povestea despre viata ("am auzit" doar mimica), iar la un moment dat s-a indreptat spre bar ca sa faca o oferta domnitei de langa (nu-i domnita aia, meyyy!!).
Biata de ea, cu trasaturi cam palide, putin bolnavicioase, imbracata stil totul la 10 ron, roscata, ingaima cate un "da" timid, cu inghitituri infranate de limonada. Cand domnul s-a ridicat si-a infulecat cu nesat bucata de pizza din fata. In rest ciugulea cu greu, incurcandu-se in tacamuri si-n privirile domnului. Pana am plecat, n-au parasit scena. El vorbea si ea asculta. Ca la televizor. Netul asta face aranjamente odioase, zau asa, ca altfel nu stiu unde gasea donsoara domn serios, intelectual (?), situatie confortabila financiara.
Un alt cliseu, mult mai personal, intr-o carciuma de pe Soseaua Viilor. Cand totul ar putea fi extraordinar, numai ca ospatarii se imputineaza cum vezi cu ochii. Noroc ca sunt prompti cu bauturile, ca altfel ai nevoie de 1h pentru comanda si cam 40 min pentru venirea acesteia. Mancarea este buna, preturile sunt ok si ... te acompaniaza cativa instrumentisti (ar trebui sa fie jazz live, dar nu prea...) undeva seara tarziu, ca nu asa aiurea primesti comanda pe la 11 noaptea. Duceti-va la Taverna Viilor, nu sariti cu rezervarea, nu-i bai. O sa aveti surpriza unei compozitii de clienti, un sediment pur de Rahova lucios si geluit, care comanda invariabil ciorba de burta si pizza sau mai rau numa bere...si oameni care chiar vor sa iubeasca si sa manance cu muzica.
Am vrut sa scriu zilele trecute despre un cliseu de carciuma-fast-food. Asa, ca o intalnire intre un domn si-o donsoara intr-un apropiat 8 martie. El cam pe la 50 de ani, alb, dar tuns la nivel cu scalpul mult descoperit, ochelari pe varf de nas si chei de masina elegant asezate langa tacamuri. Barba aranjata, gesturi "fine", un boem cu boutique jos la bloc sau ma rog un barbat cu urme de testosteron. Vorbea mult, povestea despre viata ("am auzit" doar mimica), iar la un moment dat s-a indreptat spre bar ca sa faca o oferta domnitei de langa (nu-i domnita aia, meyyy!!).
Biata de ea, cu trasaturi cam palide, putin bolnavicioase, imbracata stil totul la 10 ron, roscata, ingaima cate un "da" timid, cu inghitituri infranate de limonada. Cand domnul s-a ridicat si-a infulecat cu nesat bucata de pizza din fata. In rest ciugulea cu greu, incurcandu-se in tacamuri si-n privirile domnului. Pana am plecat, n-au parasit scena. El vorbea si ea asculta. Ca la televizor. Netul asta face aranjamente odioase, zau asa, ca altfel nu stiu unde gasea donsoara domn serios, intelectual (?), situatie confortabila financiara.
Un alt cliseu, mult mai personal, intr-o carciuma de pe Soseaua Viilor. Cand totul ar putea fi extraordinar, numai ca ospatarii se imputineaza cum vezi cu ochii. Noroc ca sunt prompti cu bauturile, ca altfel ai nevoie de 1h pentru comanda si cam 40 min pentru venirea acesteia. Mancarea este buna, preturile sunt ok si ... te acompaniaza cativa instrumentisti (ar trebui sa fie jazz live, dar nu prea...) undeva seara tarziu, ca nu asa aiurea primesti comanda pe la 11 noaptea. Duceti-va la Taverna Viilor, nu sariti cu rezervarea, nu-i bai. O sa aveti surpriza unei compozitii de clienti, un sediment pur de Rahova lucios si geluit, care comanda invariabil ciorba de burta si pizza sau mai rau numa bere...si oameni care chiar vor sa iubeasca si sa manance cu muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu