Ieri, undeva pe strada o fetita inghesuita in fas: "mami, crezi ca mosu e destul de inalt sa puna steluta in varful bradului?" - "cum sa nu, mama, precis are sa ajunga..."
Culmea, astept Craciunul. Precis are sa fie asa cum a fost odata. Cu mult, foarte mult timp in urma, cand ma duceam in vizita la vecina de palier sau la nasa si ma intorceam acasa si gaseam, spre fereastra sufrageriei, un brad inalt, feeric luminat. Cred ca era numai o amarata de cetina comunista, pe care cu greu o scotea mama din covor peste vreo 2 saptamani prelungite. Dar, venise Mosu (gerila). Sau cand suna telefonul, mama imi zicea ca Mosu ma cauta, iar eu cu inima in gat silabiseam ca am fost cuminte uitand complet lista de cadouri la care ma gandeam. Era doar un vechi prieten, Mosoiu meu, cum ii ziceam, cu o tonalitate fenomenala de Mos, a carui voce, Dumnezeu sa-l odihneasca, imi dadea suras pe buze ceva mai tarziu.
Sau diminetile cand ma trezeam si gaseam fereastra acoperita intr-o palma de zapada si fugeam in boxa sa imi iau sania verde, mirosind a plastilina, bunicul care ma tragea apoi spre sifonaria din piata.
Un Craciun de-asta astept iara. Cu tot ce are el neasteptat. Pentru ca e bine sa mai crezi in lucrurile bune sau rele care pur si simplu vin fara sa le ceri, fara sa le pregatesti. Pentru ca mai exista minuni.
Pentru ca neasteptat Smokie sper sa ma intrebe in prag de vacanta "have you ever seen the snow?"
Culmea, astept Craciunul. Precis are sa fie asa cum a fost odata. Cu mult, foarte mult timp in urma, cand ma duceam in vizita la vecina de palier sau la nasa si ma intorceam acasa si gaseam, spre fereastra sufrageriei, un brad inalt, feeric luminat. Cred ca era numai o amarata de cetina comunista, pe care cu greu o scotea mama din covor peste vreo 2 saptamani prelungite. Dar, venise Mosu (gerila). Sau cand suna telefonul, mama imi zicea ca Mosu ma cauta, iar eu cu inima in gat silabiseam ca am fost cuminte uitand complet lista de cadouri la care ma gandeam. Era doar un vechi prieten, Mosoiu meu, cum ii ziceam, cu o tonalitate fenomenala de Mos, a carui voce, Dumnezeu sa-l odihneasca, imi dadea suras pe buze ceva mai tarziu.
Sau diminetile cand ma trezeam si gaseam fereastra acoperita intr-o palma de zapada si fugeam in boxa sa imi iau sania verde, mirosind a plastilina, bunicul care ma tragea apoi spre sifonaria din piata.
Un Craciun de-asta astept iara. Cu tot ce are el neasteptat. Pentru ca e bine sa mai crezi in lucrurile bune sau rele care pur si simplu vin fara sa le ceri, fara sa le pregatesti. Pentru ca mai exista minuni.
Pentru ca neasteptat Smokie sper sa ma intrebe in prag de vacanta "have you ever seen the snow?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu