Pasi

Am plecat la plimbare de capturat "clisee" pe strasse. Stiti, acele mese strajuite de 2 persoane si-o lumanare intre ele. Si rotocoale de fum ce se ridica la plictiseala. Cu un el cu-o mana sprijinita in lungul mesei vanand o atingere. O ea cu cotul sprijinit pe genunchi si barbia in palma cititindu-l din ochi. O rama suficienta. Un alt el vorbind la telefon si ea analizand cam la 5 minute meniul. Si altii masurandu-si merindele din farfurie. Altii masurandu-si lungimea bratelor unite peste fata de masa; si atingerea degetelor. Intr-un colt, o privire intoarsa spre orchestra si alta dincolo de geamul afumat al barului. Perechi, perechi, ca intr-un colaj fotografic.

Numai o masa a ramas goala in cafeneaua de pe strasse. Acolo, cu fata direct spre intunecimea de-afara. Asteapta tacuta sa descantam povestile tale berlineze. Sa-i numaram petele de pe fata de masa si sa ascultam in galagie ritmul grabit al altor pasi de afara; fara acei acum absenti.