Sa fiu o wonder woman nici pentru macar 3 zile. Dupa 2 intru intr-un picaj din care cu greu ma scot. Ma simt cu picioarele butuci, cu trupul frant si capul undeva departe, in dimensiuni ce nu le dibuiesc. Mintea la oboseala naste fantasme, rozul se pangareste, iara umbrela aia de folie subtire se strange sau sparge ca o cochilie fragila lasand norii sa se scurga.
Nu am motive de depresie (chiar nu-s, imaginati-va), nici de suparare, poate cativa ghimpi ale caror varfuri ma tot chinui sa le tocesc, dar am frecusuri zilnice, de-alea in care esti nevoit sa astepti (ca azi 3 ore la un examen computer tomograf) complet lipsite de ceva recompensator. Plus pantofi noi in care simt ca imi fac picioare de gheisa. Plus una prezentare, complet lipsita de importanta practica, definitorie pentru ora de "sexo-terapie" dintre prof. si rezidenti.
In sfarsit, zau ca nu vreau altceva decat un pahar cu ceva colorat, piperat, nascator de amorteli temporare si mult soare, care sa imi prajeasca obrajii, decoloreze parul si sa imi arda ultimile indoieli, ganduri si nervi de primavara. Si mult verde, si multi pasi nicidecum pierduti...in sala asta din care nu prea mai imi vine sa ies.
Nu am motive de depresie (chiar nu-s, imaginati-va), nici de suparare, poate cativa ghimpi ale caror varfuri ma tot chinui sa le tocesc, dar am frecusuri zilnice, de-alea in care esti nevoit sa astepti (ca azi 3 ore la un examen computer tomograf) complet lipsite de ceva recompensator. Plus pantofi noi in care simt ca imi fac picioare de gheisa. Plus una prezentare, complet lipsita de importanta practica, definitorie pentru ora de "sexo-terapie" dintre prof. si rezidenti.
In sfarsit, zau ca nu vreau altceva decat un pahar cu ceva colorat, piperat, nascator de amorteli temporare si mult soare, care sa imi prajeasca obrajii, decoloreze parul si sa imi arda ultimile indoieli, ganduri si nervi de primavara. Si mult verde, si multi pasi nicidecum pierduti...in sala asta din care nu prea mai imi vine sa ies.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu