Vanzarea de sine

http://www.jurnale.ro/
Nu stiu cat veti citit randurile ce urmeaza, dar la acest link aveti macar ce sa cititi. Romanii, spirit deschis si primitor, iti servesc cele mai intime ganduri. Totul intr-o plaja de variate teme: adolescenta, bunici, iubire, lesbianism. Pseudonimul ne da curajul sa vorbim, sa ne vindem gandurile celor straini. Ne scuturam de secrete cu usurinta batailor de taste. Ma intreb cat suport psihologic ofera aceasta descarcare? Chiar asa am pierdut contactul cu realiatea imediata?
Degeaba as bate campii cu tot ceea ce ofera netul azi; ce sa mai zic de gasirea sufletului pereche, satisfacerea nevoilor instinctuale ale animalelor etc.
Am inteles placerea jurnalului ascuns sub perna. Nimeni nu stie de el, il recitesti frecvent, iti judeci faptele, te plistisesti de-atata proza si-l lasi uitat. Te descarci tie. Nu primesti sfaturi.
On-line insa comunici cu ceilalti. Nu conteaza varsta, experienta, ei te sfatuiesc, "isi dau cu parerea". Adolescentii traiesc astfel intr-o lume de biti, fara chip si nume real, desprinsi de coordonatele fizice firesti varstei. E lumea inchipuita de ei, cu personaje restranse la cei ce frecventeaza aceste site-uri.
Stiu, si noi ne vindem ganduri aici, dar ganduri ce vin din nevoia de exprimare. Avem unde si cui spune ceva, nici prea general, dar nici prea personal.
Si poate mai pastram si un jurnal. Eu una nu, as pierde rapid deprinderea de a-l completa zilnic.
Dar nu vi se pare ciudat sa va plimbati pe strada, printre oameni si sa va ganditi ca unii de care va ciocniti cunosc totul despre voi...mie cam da.