De duminica seara

As scria ca apucata, macar asa compensez lipsa de conversatie de 2 zile. Era cat pe ce sa opresc coada la carrefour in dialogul meu cu vanzatoarea (am inghetata cu visine, panaceu universal, de solitudine impusa). Nu mai rezist....mi-am julit genunchii in leganatul meu pe scaun intre biblioteca si masa cu laptopul, ma dor bratele de tinut foile xeroxate cu cursuri de ATI; nenorocit examen care-mi seaca tineretea, spulbera dorinta de invatat pt rezy:D. Si CRED ca am sa-l pic si n-ar fi premiera. Asa am dobandit prima mea restanta din facultate la nefrologie cu excelenta sa profesor, doctor, prm-ist Ciocalteu. Si macar atunci chiar invatasem. Adica n-am picat eu anato si alte sperietori de anul I si II si iote, ca acu, la final, ma poticnesc. Si trebuie sa ma chiorasc pe un nenorocit de protocol de resuscitare, invechit, scris cu caractere de 6. Sa treaca odata, ca nu mai merge asa; mi-e dor de zilele normale de scoala de pe vremuri cand nu chiuleam, cand ne indrageam cu totii, cand sprijineam scaunele din bufetul facultatii, cand incercam cafeaua din toate spitalele, cand le intrebam pe paciente ce crema de fata folosesc de nu-si arata varsta. Dar s-a spulberat totul, maine-poimaine imi ?iau? ultimile doua examene si-s gata, terminata, practicanta in medicina, doctorita la mama acasa. Poate isi face cineva mila si imi da un ajutor de somaj...pana la rezid, ca dupa sa vedeti voi:D