As vrea sa capat asa ceva. In ultima vreme o luasem razna. Dimineata, inainte de cafea, deschideam laptopul si hop pe messenger. Incepusem sa urasc idioatele de parole de care nu stiu cum sa scap care imi prelungeau durerea dependentei.
Un calcul aproximativ imi arata ca stau cam 3 ore DEGEABA pe net. Hoinaresc dc-ul, citesc statusuri, mesaje banale, mai injur cate-un mass message si atat.
E timpul sa iau masuri. De 2 zile fac terapie. Dimineata imi citesc doar mail-urile primite pe noapte, putin presa si gata...inchid. Restul programului studiu. Seara ... putina indulgenta...imi aloc 30-45 minute de messenger in care incerc sa introduc si citirea catorva mesaje, blog-uri si atat. Un film bun apoi. Ultimul vazut Manderlay. Mi-a trebuit destula rabdare. Nu e Dogville sau nu e Nicole Kidman. Aceeasi idee surprinzatoare a decorurilor minimaliste in care actorii fac totul. Scena de teatru in care personajele ciocane la usi inchipuite, in care obiectele sunt sugerate de indicatoare sau desene. Un regizor exceptional: Lars von Trier. Gata, paranteza cu filmul.
Revenind la net. Ce ziceti de terapie de grup? Mai ales noi, cei care avem lucruri esentiale de facut (anul asta in speta). Si nu, nu facem terapia pe net. In parc de exemplu. Sa simtim placerea de a auzi vocea cuiva, de a intui emotia. De a vedea incruntarea, zambetul fals sau din contra bucuria sincera. Pentru ca eu am ajuns sa discut lucruri esentiale pe net. Pana si conflictele in cuplu se rezolva tot pe net. Trebuie sa admit ca uneori ai posibilitatea de a-ti pune gandurile in ordine si de a-ti alege cuvintele. Plus ca ai un dosar bine alcatuit : message archive. ehh, si cum fac ca acum, la sfarsit, am inclinat iara balanta pronet. Gata, mi-a ajuns. Mi-au expirat minutele de net.
next time...cand facem prima sedinta?
vineri, mai 5
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Eu te sustin din tot sufletul! Mi-am dat si eu seama ca relatiile dintre oameni au devenit reci si poate usor false. Din fata monitorului lucrurile devin simple. Nu mai trebuie sa privesti in ochii celuilat, nu trebuie sa parasesti confortul propriului tau spatiu pentru a te intalni cu cineva. Iar reactiile fiecaruia pot fi gandite, scrise si recitite, mai rar "la cald".
Totusi, sa nu uitam unii de altii, sa ne bucuram de compania prietenilor si de natura minunata care inca ne inconjoara, chiar si in inima oraselor mari.
Nu pot nega utilitatea netului atunci cand cei dragi iti sunt departe, dar unii sunt aici si acum, langa mine!
Trimiteți un comentariu