sâmbătă, aprilie 22

A la recherche du temps perdu...

Sper sa nu ma auziti zicand asa ceva dupa sarbatorile Pascale. Caci nu stiu de ce, noi romanii ortodocsi intram intr-o stare de lancezeala, odihna puturoasa, trezita de ciocnitul de oua dupa ce luam Lumina Invierii. Daca pana la slujba de Inviere suntem intr-o continua agitatie browniana de batut covoare, sters geamuri si cumparat verdeturi si miei de prin piete, in duminica Pastelui ne lipim sanatos si ireversibil pentru vreo 2 zile de scaunul mesei si fotoliu. Asta daca nu, prin cine stie ce revolta stomaco-intestinala nu luam drumul Urgentelor.
Spre exemplificare va spun cum e la mine...
-sambata 17:33 terminat curatenia, chatuit putin, incercat putin rezidentiat (vine Pastele, totusi, sa o lasam moale)
-sambata, 19:00 mici pregatiri pentru slujba, cautam luminari, umbrele ca are sa ploua, facem organizarea plecarii cu vecinii, etc, etc
-sambata, 21:00 cautari asidue prin frigider-scurtul post lasa urme si mirosul pacatos de cozonac, drob face ravagii prin cavitatea mea bucala. incerc bomboane de post, putina margarina, numarand constiincioasa orele care ma despart de prima masa de Pasti (adica ora 2 a.m., dupa ce asistam pentru f putin timp la slujba)
- incerc un film, mai asez masa, doar, doar, se face odata miezul noptii
- 23:30 imbracati, cu lumanari pregatite ne incolonam pentru scurtul drum spre Catedrala orasului...masa e deja pregatita :)
- slujba, intoarcerea acasa..si masa...chit ca e 2 noapte mananc orice...tre sa testez totul
- dimineata : biserica (cel care se trezeste primul are misiunea sa se duca sa ia Paste);
-masa indestulata iara
- tv
-masa
-somn
-masa
-tv, eventual pleci cu d-ale gurii pe la rude
-masa
-somn
Poate nu va fi asa!Fac un efort...pe care il incerc an de an, fara succes.
E o maladie contagioasa leneveala romanului de Sarbatori!Noroc ca e scurta...poate ar trebui ca macar in astea 2 zile sa comunicam mai mult unii cu altii, sa ne bucuram de mese nu ca moment de aprovizionare calorica, ci de impartasit ganduri, sentimente unul altuia.
Si , mai presus de toate, sa privim sarbatorile ca moment de regasire pe noi insine, alaturi de Dumnezeu...Dumnezeu ne asteapta oricand la El, dar acum cu atat mai mult putem sa ne bucuram de dragostea Sa!
Paste Fericit!

Un comentariu:

Anonim spunea...

qpjkgfNu stiu de ce dar chestia cu "regasirea de sine " nu-mi iese
intotdeauna cu ocazia sarbatorilor, desi poate ca sunt intr-o continua
cautare;simt ca nu ma pot desprinde asha , la comanda..desi e un eveniment
spiritual..ce din pacate tinde sa devina comercial