De inceput...

Am crezut ca nu am sa scriu vreodata blog-uri..si culmea m-a cuprins acuma, cand imi sunt tare isterica, deprimata, disperata, un pic necontagios afectata de infectioase, cu vasul de aromoterapie in functiune (dehh...am crezut ca se impune) si "russian folk songs". Stiti ce muzica dulce si sensibila au rusii?
Maine am sa intineresc cu 6 ani...ne intalnim cei de la inceput de facultate, in echipa completa, noi lumea nebuna...am sa aduc poze, pe un coleg l-am rugat sa aduca ceva chestie moldoveneasca, un fel de linte (grecica ii zice aproximativ) de care am mancat candva, la Costinesti. Nu vreau sa devin nostalgica, dar eram tare copii atunci si acum cand ne reintalnim am impresia ca exista o prapastie intre noi, ca ne-am maturizat si ca ne e mai greu sa comunicam, sa ne adaptam unul altuia, ca fiecaruia ii e greu sa se regaseasca in cel care era atunci si sa i se substituie pentru cateva ore. Nu-i rau ca am crescut, dar rau e ca maturizarea noastra a impus si o adaptare la cerinte personale, la un ego care striga tot mai mult in fiecare dintre noi. Un ego de care ascultam, ignorand pe cei candva dragi,din jur. Dar el ramane singular (in plus e doar al nostru, ne apartine, nu-l dam , strangem cu dintii de el) si legati de el ne desprindem lejer de ceilalti...dar stiti ceva..piesele de domino s-ar putea sa aiba si cale inversa apoi si sa ne loveasca chiar pe noi, pe noi si ego-ul nostru (sic!!)