Copii "premianti" premiati

M-am hotarat ca azi sa fiu critica si intransigenta. Totul se trage de la o cearta surprinsa pe un forum cosmopolit pe tema unei gentutze pe care o distinsa domnisoara, fata de profesor universitar cu multiple orientari mai mult sau mai putin politice, isi permisese sa dea nici mai mult nici mai putin de 1600 euro. da, probabil ca acum trageti adanc aer in piept si convertiti aceasta suma intr-un acont dat pentru masina, vrei 2-3 rate la apartament, un laptop plus super vacanta...
Eeee, numai ca acesta fatuca spunea cu mandrie ca i se pare normal sa fie rasplatita pentru ca e o fiica capabila, care invata foarte bine, care a studiat tocmai la Oxford timp de un an (ha, ha, ha...parca si alti plozi faceau scoala americana de pe la noi si apoi au fost infasati pentru ceva colegiu in Anglia).
Si uite asa, pornind de la normalitatea rasplatei pentru modestele realizari m-am aprins eu rau de tot!! Iar asta nu-i primul exemplu! Oare cat de normal este ca un copil sa fie rasplatit cat mai consistent pentru realizarile scolare? Adica ceva gen "Gigele daca iei premiul I iti ia mami bicicleta". Oare am eu o minte mult prea incorsetata? sau acest gen de pusti depune unele eforturi numai pentru a fi in final premiat??
Acest gen de copii asteapta mereu un impuls, un imbold, o rasplata pentru tot ceea ce fac fara a intelege vreodata ca actiunile lor se incadreaza normalului, este firesc sa accepta numai ideea ca eforturile depuse vin in ajutorul lor. Oare de ce premiu pentru ca ai luat la facultate? Sunt de acord ca eforturile sunt mari(acum depinde unde si cum esti admis)dar ceea ce faci este numai pentru propriul tau viitor. Mai rau ca aceasta continua stimulare naste niste tineri incapabili de a creste pe propriile picioare fara cardurile parintilor. Multi dintre ei cocolositi si dincolo de varsta de 20 de ani accepta un sistem de educatie continuu-finantata cu numeroase masterate care prelungesc dulcele rasfat parintesc. Si daca sfarsesc cu toate scolile, raspalata anilor de sacrificiu al copilului se sfarseste cu un loc de munca caldut, la un bun amic de-al tatalui, care, daca e teribil de indulgent ii va suporta incompetenta. Alta traiectorie mai sigura este in "firma"familiei.
Si de unde sa vina propasirea noastra? Hmm, putine ii sunt sansele...Nu vreau sa-i ridic in slavi pe americani, dar copiii lor teribili isi castiga banii de buzunar incepand cu 15-16 ani (asta daca au parte de niste parinti intelegatori, care nu le impun existenta chiar pe propriile forte) lucrand in sistemul de fast-fooduri, restaurante, supermarketuri, etc. Sunt intrucatva datori pentru faptul ca parintii au contribuit cu sume destul de mari la educatia lor (invatamantul universitar nu-i gratuit) insa au constiinta propriei valori, nu au lasitatea fentarii propriilor responsabilitati.
Desi lipsiti de simtul responsabilitatii, siguranta buzunarelor pline si a ancorelor bine fixate in sanul familiei le intareste acestor rasfatati aroganta, ignoranta pentru cei suferinzi si le confera un fals sentiment de incredere deplina intr-o societate care le tolereaza numele, originea si tacit incompetenta.