Aveti placerea sa va plimbati printr-un oras noaptea, in masina? Eu da. Fie ca e tramvai, troleu sau conduc eu. Imi place sa vad luminile ferestrelor, semafoarele, linistea strazii, vitrinele magazinelor (mai ales cele de lux, culmea sunt mai primitoare inchise si fara vanzatoare). Am impresia ca in jur mi se deruleaza o pelicula de film, ca-s detasata de timp, care se scurge extrem de repede. Si-n scurgerea asta a lui imi da impresia ca ia cu el tot ceea ce ma leaga de lume si raman asa, goala pe dinauntru intr-o detasare stranie, hipnotica aproape. Imi pare ca fug de cunoscuti, indatoriri si uneori chiar de propria persoana.
Deznodamantul? Calatoria nu e lunga, se termina repede iar cand motorul masinii se opreste se opreste si pelicula, si timpul care nu era al meu. Ma reintorc in oras si in realitatea noastra.
duminică, mai 14
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Cand vad luminile orasului noaptea, intotdeauna imi vine in minte "Rhapsodie in Blue" a lui Gershwin :)
iar noaptea de vara in Herastrau, cu luminile care se reflectain apa, imi inspira "Claire de lune" a lui Debussy..ehe, ascultam mai des odata
depresiva?? si tu...hai zii repede ca tin contabiliatatea pe luna asta la depresivi!!
inca nu. de fapt trec printr-o perioada de extrema energie in care dorm putin si pot face multe in timpul zilei. de obicei dupa faza asta cad in depresie. poate ma tine toata luna mai. daca nu, te anunt. Orcum noul elixir: ceaiul verde plus doza de cafea zilnica.
Mie imi place sa ma uit la oamenii de pe strada: la fetele lor, la mersul lor, la haine, la coafuri, la masinile care trec pe langa mine si la pasagerii lor. Dc te uiti atent, cam vezi povestea fiecaruia. Oamenii sunt in majoritate tristi si grabiti, asa ca mine. Insa unii au luminite in ochi...ii observ atunci cand eu insami sunt vesela. Luminile mi se par de bun augur in general: inseamna ca le-a aprins cineva, ca acolo sunt oameni, ca nu-i pustiu.
Aberez. Imi place weblogul tau, simiuk:)Il citesc.
multumesc:). este minunat sa redescoperim placerile simple, impacarea cu noi insine. Simplul contact vizual ne face uneori mai umani, mai putin egoisti. Nu suntem singuri, traim printre oameni. ar fi minunat ca in drumurile astea sa ne inchipuim ca ne tinem de mana. hmm...aberez...
Trimiteți un comentariu