Eu, cand vreau sa fluier, fluier

Nu are nimic de-a face cu piesa de teatru, ci mai precis cu limbajul de comunicare venit din partea tagmei masculine. Nu, nu va port ganduri negre chiar daca am scris candva Blog suparat despre barbati.
Insa ieri, statia de metrou Costin Georgian. Asteptam pe cineva si satula sa tot privesc cele 2 chioscuri alaturate intrarilor la metrou m-am indreptat pe culoarul ce uneste cele 2 iesiri ale metroului. Culoar pustiu, caci una dintre iesiri nu este data spre utilizare. Stateam linisitia, cu coatele sprijinite de balustrada, privind in jos liniile de metrou cand aud niste fluieraturi ce se tot apropiau. Domnul gardian ma fluiera...si nu era admirativ. Asta era modul lui de a-mi spune ca sunt intr-o zona interzisa, ca deasupra culoarului pe care am patruns eu era scris "Acces interzis". Ok, mi-am cerut scuze si am parasit zona. Chiar nu vazusem avertismentul.
Dar de ce domnule gardian de la statia de metrou Costin Georgian folositi ca unic limbaj de apelare a cuiva fluieratul...eu de obicei NU AUD nici un fluierat. Sunt asa setata incat sa ignor complet aceste semnale. D-asta si v-am ignorat aseara. Puteati sa mi va adresati cu "domnisoara, ati patruns ntr-o zona interzisa" . Nu prefer semnalele sonore de comunicare. Suntem o specie care putem utiliza cuvintele. Tot semnalele sonore, cu inteles in schimb, folosite functie de circumstante. Aaaa. poate v-ati gandit totusi ca nu vorbeam aceeasi limba. Da, e o varianta, poate chiar sustinuta...