Viata e un sir limitat de evenimente cu debut si sfarsit bine delimitat. Finalul unuia lasa loc altuia. Fara doar si poate suntem destinati inca de la nastere unui sistem cu limite temporale clare. Suntem pe rand sugar, copil mic si mare, adolescenti si adulti. Cei mai multi dintre noi programati sa treaca prin niste perioade bine delimitate de interactiune cu societatea, de educatie, de formare. Lasam o etapa, cu tot ce a avut ea si patrundem, de cele mai multe ori fara a privi in jur, ca prin niste tunele bine inlantuite, intr-o alta etapa.
Ei bine, pentru mine maine se sfarseste una: studentia, facultatea, viata de camin. Nu, nu sunt absolventa inca, mai am de asteptat pana la licenta, ca sa fiu cum spunem noi "nici cal....si nici altceva" pana la nenorocitul de rezidentiat.
Maine imi dau ultimul examen de studenta. Cam al 84-lea examen din cariera celor 6 ani, ca sa nu mai socotesc partiale, examene practice.
Maine imi dorm ultima noapte in Regie, mandria studentimii romanesti:D.
Oare maine se termina o etapa? Incepe etapa traiului pe cont propriu, la casa ta, fara colege, cursuri impartite pe jumatate, fara xeroxul de jos, fara autobuzul studentesc, fara lumea asta pestrita in care totul e posibil:
-inchiriez aspirator, 25000 rol/h
-ghicesc in palma
-tund, P23, cam. 123
-spal automat, max 5 kg, cam 622
-sunati ieftin acasa, 1000 rol/min, P17, cam 212
Nu regret nimic, sunt decisa sa o iau de la capat. Sunt constienta ca trag linia, fara sa adun, fiindca asta te indurereaza, inchid usa si fac alti pasi spre alta directie. A fost o etapa minunata (Doamne, ce-as putea sa scriu despre ea, dar ma feresc de nostalgii si lacrimi). Privesc in jur, dezordinea haotica a camerei plina de cursuri imprastiate, geamantane pline, multe, prea multe carti, albume pline cu poze...nu pot sa ma vad decat acum 6 ani lasata de parinti cu mult mai putine bagaje si doua colege de camera mai mari decat mine. Inspaimantata, stangace...
Daca as vrea sa o iau de la inceput? Imatura spun ca da...pentru ca am trait minunat acesti ani...
Va las sa savurati dezordinea coltului meu de camera...SI PUNCT.
ALINEATUL URMATOR, VA ROG:
7 comentarii:
parasirea sau intrarea in marele etape ale vietii ne sperie ..este firesc. dar acum , uitandu-ma in urma nu pot sa nu spun ca toate au cursul lor ...am plans cand am parasit gimnaziul , am plans cand am parasit liceul , acum poate o sa plang ca termin si facultatea ( inca nu realizez asta pe deplin...) insa fiecare etapa a lasat loc uneia poate mai frumoasa ... pt mine facultatea, asa lunga .., a fost una din cele mai pline, mai frumoase si importante perioade..o viata de 6 ani :)...cred ca pt noi toti.. nu-i asa Simi ?
auzi Simi, cana aia nu e a mea ? :-P
care rama? cea verde..hehe, s-o crezi tu, ai vrea, dar nu cedez nimic:P...am si galbena, albastra...si alba cu bulinute verzi...yupiiii
rama= my Lulu :D
:)
Va ramane mereu cu tine. Si, implicit si cu noi :))- prietenii stiu de ce :))
Timp de cativa ani, a fost universul tau, viata ta, "acasa" departe de casa. Dar face parte si din istoria noastra, a celor care au avut norocul ca istoria personala sa faca un popas si in acest spatiu si sa inglobeze o farama din atmosfera charmanta a acestui spatiu.
am plans de m-am rupt cand am terminat liceul, mi se parea ca lumea s-a oprit acolo...insa dupa ce am dat ultimul examen din fac am venit acasa si am simtit doar un imens gol. nici o lacrima. as fi vrut sa plang, sa ma simt mai bine, sa ma descarc. nu-mi pot explica de ce, dar nu am putut. probabil ca nostalgia sfarsitului a fost cu mult depasita de frica in fata necunoscutului care mi se deschide in fata.
Trimiteți un comentariu