Hapciu...

O simt pe Ducesa in fiecare por, in fiecare respiratie, blana ei mi-a inundat fiecare alveola. Toate alergiile pe care le-am ratat un an intreg (mai ales prin rarele vizite acasa) mi s-au adunat in weekendul asta. Am zis ca prea de tot, ca poate ma paste ceva raceala si d-aia imi e asa rau, dar se pare ca nu...stranut de vreo 50 de ori pe zi, ochii imi sunt rosii, respir ca naiba si colac peste pupaza sunt nevoita sa stau pe podea sa chatuiesc (deci nas in bot cu ducesa) intrucat tata mi-a acaparat cablul cel lung de net, iar eu am ramas doar cu vreo 50 de cm de cablu. Stau legata de rooter, impiedicata in fire, cu donsoara labuta intinzandu-se sagalnic spre mine....nu, nu ducesa, netul nu e de tine...
Ma hranesc cu Aerius, picotez de la el, desi n-ar trebui, ma enerveaza vecinul de sus care la 2 p.m. gaureste peretii, mi-i uscat aerul ce-l respir si nu simt nevoia sa fac altceva decat sa stau afara, in frig, cat mai departe de tot ceea ce imi poate narui frumusetea de weekend.