I need...

I need care and attention. I need a big hug. It's obvious, I really need mom & dad :). I'm coming...

P.S. Verbalizam mai usor in alte limbi. Cuvinte incomode in limba materna devin inaudibile parca cand ne sunt straine. Si totusi le spunem, usor si fara propriile constrangeri si prejudecati. Injuram, vorbim porcos si ni se pare normal. Altfel, am vrea sa ne astupam urechile. Si lucruri, ganduri pe care nu vrem sa ni le recunoastem le spunem usor altfel. Parca nu ar mai fi ale noastre, le transformam in banale enunturi, de care insa, undeva adanc, suntem constienti. Pana la urma nu picam in cosmopolitism, ci in sinceritate.

Si nu e 13

E vineri, unii zic ca-s 3 ceasuri rele...la mine mai multe.
Cum m-am enervat eu astazi?
1. asteptat distribuitorii Altex prea mult sa vina, au venit intr-un final, nemultumiti ca au de carat ceva, plangandu-se ca nu intra in lift ca si cum nu asta ar fi fost datoria lor, ca si cum eu ar fi trebuit sa gasesc solutii pentru usurarea muncii lor. Le-am dat si onorariul asteptat, fara macar sa aud un "merci"
2. primit vizita de la vecina mea de 70 si ceva de ani, care de regula sta la scara blocului "ca la poarta" asa cum e ea obisnuita, analizand pe toti cei care intra si ies din bloc. De obicei vine la mine sa foloseasca telefonul, imi analizeaza casa, ma scoate direct din pijamale. Azi nu vroia mai nimic, decat un banal sfesnic din cele doua pe care le am mostenite. A intrat, a aruncat priviri directe spre locul unde de obicei se aflau acestea, m-a intrebat daca sunt singura ( ce iti pasa tie mamaie de cine vine la mine, parca tu ai nepotii aia care imi zangane capul cu manelele lor) si mi-a cerut un sfesnic. Ca nu gaseste nicaieri, nici la Mitropolie, ca..bla, bla, bla...NU, nu dau nici unul. Sunt ale mele, habar am de valoarea lor, nu-s nici de 2 bani si nu iti inteleg tupeul sa imi ceri asa direct.
3.stropit toata baia. Fiindca dusul era destul de prost, ceva pe la furtunul lui s-a rupt si apa a tasnit pe peretii baii, cu traseu direct spre bec. Acum nu mai am lumina, becul e spart, baia e uda leoarca, dus nu pot face. Ma voi chinui asa pe intuneric pana se usuca tot, toate chestiile din jurul becului si voi lua drumul spre Cora sa imi gasesc furtun de dus. Mai rau m-am certat si cu tata care zice ca nu stiu sa imi cumpar un furtun de dus ( tata masina de spalat oare cine a luat-o? hmmm, si dusul asta?? il am de vreo 3 ani, deci a rezistat destul, l-am avut la camin inainte, asa ca lasa-ma in pace)
Mai sunt vreo 6 ore din ziua asta, tot mai astept un dezastru...va spun la later edit.

Later edit: se pare ca au ramas 3 cesauri rele. Am chemat un priceput si mi-a rezolvat becul, am cutezat spre Cora, acum inainte de inchidere si am furtun de dus care functioneaza (cumparat, instalat singurica)...si lumanarele, ca tot mi-ati oferit solutia.

Nu vreau

Nu vreau sarbatori. Nu vreau brazi si colinde. Nu vreau agitatie, hartie rosie, miros de rasina falsa si colindatori. De fapt am asa putina mancare in frigider incat as face bine sa merg cu ei la colindat. Nici nu stiu sigur daca vreau ceva sau mai precis ce as vrea. Poate sa decupez sarbatorile astea, sa le ascund bine de tot si sa le dau drumul numai atunci cand simt eu ca vreau. Nu mai vreau Craciunuri identice, nu mai vreau masa de Craciun ( in final la asta se reduce tot, prea mult colesterol pe capul nostru, rotunjimi de Mos Craciun, fete inrosite nu de frig), nu vreau sa vad in playlistul meu colinde.
Stiu ca atunci cand nu vrei nimic esti deprimat. Poate. Poate nu imi gasesc aripile sa zbor. Dupa perioada mea de interdictii am crezut ca le voi avea usor. Se pare ca sunt undeva ascunse si numai eu pot decide sa le caut, sa le iau si sa zbor.
Vreau ( asta mai e depresie?) un Craciun miraculos, spontan, virgin ca o sticla de sampanie de-abia desfacuta.

Caut horoscop 2007

Caut previziuni astrale pe 2007. Am gasit ceva, dar slabut rau. Suna binisor, ramaneam cam statica la anul, castigam putin, cica joburile alergau dupa mine, dar eu nu dupa ele. Pentru anul in curs, o buna colega C. mi-a trimis un horoscop care mare dreptate a avut, cel putin acolo unde am vrut eu sa aiba. Aveti asa ceva, macar de ridicat moralul? Nu, nu depind de ele (daca va scriu asta nu ma credeti, nu-i asa?), dar e bun pentru orientare si pentru aruncat vina.

Leapsa

Preluat leapsa de la Lulu si trebuie sa ma tin de cuvant. Ce-as lua pe-o insula pustie...ehh, zau ca nu imi vine numa una indata.
As lua JURNALUL FERICIRII lui Nicolae Steinhardt fiindca este singurul care m-a facut sa imi fie impacat cu sinele credinta in Dumnezeu. Am priceput ca trebuie sa cred liber si fara constrangeri, ca partea fizica din jurul nostru are un Atotputernic, acelasi pentru TOTI, ca spiritul ne apartine, si nimeni si nimic nu trebuie sa ni-l schimbe, ca poti crede fara vorbe, fara drumuri la lacasuri sfinte si fara rugaciuni din carti, ca poti crede in felul tau, ca Dumnezeu te asteapta la el oricum.
Si sincer as mai lua cate ceva, care sa imi aduca aminte de lumea pe care am lasat-o. L-as lua pe Cristian Tudor Popescu, adica orice scrie dumnealui fiindca are ochi de crocodil si colti asemenea, fiindca omul asta nu iarta pe nimeni, fiindca uraste americanii, scrie scurt si la obiect, ca o muscatura de fiara.
Eii, si-as mai termina cu ceva, cum tot e seara si tarziu si vine Craciunul : Accidentul lui Mihail Sebastian. Usurica, romantata, inlocuitor de ciocolata si ceai de scortisoara si mar, si de-un salvamar la coborarea din tramvai.
Asa, terminat repede, cui sa dau leapsa ...dau mai departe lui Koma, Om Bun si cine-o mai vrea :)

albastru de Bucuresti

Bucurestiul luminat. Plimbare cu mama. Albastru. Nu stiu de ce dar simteam ca trec pe sub niste ghilotine ornate cu beculete de lumina albastru inchis si deschis. whatever, la anu'

Fara Moromete

Daca ziua de 1 decembrie a trecut pentru mine ca oricare alta, singurul lucru remarcat fiind lipsa de agitatie prin cartier, drumul linistit spre casa, azi am simtit o revigorare a ceea ce inseamna « romanesc » prin Morometii lui Stere Gulea. Mi-am petrecut amiaza, tintuita vreo 3 ore la cele doua parti ale filmului. Poate ca a fost emotionanta interpretarea lui Victor Rebengiuc, poate ca locul desfasurarii actiunii si al nasterii lui Marin Preda imi sunt foarte apropiate, dar ceva, ceva, a vibrat azi in mine.

Cadrele surprinse imi par destul de familiare. Dincolo de oameni spatiul e partial acelasi, punctele de reper au ramas neschimbate. Numai el, Moromete e mai greu de gasit. In satul nostru taranul are blugi si adidasi, stie de UE, ca vom intra si ca are sa ii mearga si mai prost, are tot caruta cu cai, poate si termopane la « feresti », copiii mai toti sunt studenti la ceva facultati de duminica. Pamantul a ramas mai mult pentru cei batrani si aproape nici unul nu l-ar vinde pentru a trimite copilul la scoli…ca nu-i mare afacere la mijloc. Ceva din Moromete mai regasesti la crasma satului, la ora de politica, daca nu vine unul dintre ei sa zica ceva din ce a vazut el aseara la Andreea Marin sau Tradati…

Moromete e un dus cu apa rece pentru lumea satului de acum. Moromete stie ca e TARAN, deci trebuie sa aiba PAMANT si ca numai cartea il poate scoate din conditia asta. Omul satului de astazi stie ca poate sa aiba pamant dar si ceva afacere la mijloc, un chiosc, ceva joc Caritas, « job » prin Spania, ca pamantul aduce mai mult paguba, ca tot mai bine o duc aia de la oras, ar vinde tot si s-ar muta acolo. El stie ca nu iti trebuie prea multa carte sa reusesti, ca trebuie sa fii smecher, sa risti putin, ca sa fugi cat mai repede din satul asta prapadit.

Din satul asta din care s-au stins toti Morometii.

Hapciu...

O simt pe Ducesa in fiecare por, in fiecare respiratie, blana ei mi-a inundat fiecare alveola. Toate alergiile pe care le-am ratat un an intreg (mai ales prin rarele vizite acasa) mi s-au adunat in weekendul asta. Am zis ca prea de tot, ca poate ma paste ceva raceala si d-aia imi e asa rau, dar se pare ca nu...stranut de vreo 50 de ori pe zi, ochii imi sunt rosii, respir ca naiba si colac peste pupaza sunt nevoita sa stau pe podea sa chatuiesc (deci nas in bot cu ducesa) intrucat tata mi-a acaparat cablul cel lung de net, iar eu am ramas doar cu vreo 50 de cm de cablu. Stau legata de rooter, impiedicata in fire, cu donsoara labuta intinzandu-se sagalnic spre mine....nu, nu ducesa, netul nu e de tine...
Ma hranesc cu Aerius, picotez de la el, desi n-ar trebui, ma enerveaza vecinul de sus care la 2 p.m. gaureste peretii, mi-i uscat aerul ce-l respir si nu simt nevoia sa fac altceva decat sa stau afara, in frig, cat mai departe de tot ceea ce imi poate narui frumusetea de weekend.

Totul parca a fost ieri

18 ani, minte necoapta, chiuluri, mate-fizica, anatomie, chimie, bac, gasca, mana-n mana, meditatii, emotii, masina tatei, parcul liceului - Ghica, centrul, despartire ...plecare...
ehh, de vina-i drumul spre casa si melodia asta. n-am gasit decat versuri, mai putin muzica


Victor Socaciu - Anii saptezeci

Totul parca a fost ieri,
Ca un vis cu lerui ler,
Intr-o clasa de liceu
A ramas sufletul meu,
Amintirile de-atunci
Ma cheama tot mereu.

Totul parca a fost ieri
Toti din vechiul cartier
Ne-adunam in curtea mea
Mai jucam sau mai cantam
Despre ochii ei cei mari de acadea,
Despre Loli, Mari, Nuti sau o ea,
Pentru noi doar visul in iubire exista.

Sef, Lica, Dodu si Florin
Bau, Nelu, Cristi si Dorin,
Ovidiu si Cornel, sportivi ratati,
Rebeli si aroganti
Si Mutu-n fruntea lor era.
Caci gasca noastra

Era echipa cea mai tare
Si la Algebra si-n parcare
Eram si ingeri si nebuni
Deoarece
Eram echipa cea mai tare
Si repetenti doar la purtare
Chilugii sfinti din XII B.

Totul parca a fost ieri,
Numaram in primaveri
Varsta mea, privirea ta
Fara anotimpuri reci
Pentru noi doar clipa-aceea exista
Gasca noastra nu am sa o uit in veci,
Ceasul sufletului s-a oprit
De-atunci in anii saptezeci.

Prima iubire s-a nascut
Din ochii mei, din ochii tai
Pe sub castani treceam
Ca doi copii cu aripile-n cer
Stapanii zeilor eram
Caci gasca noastra

Era echipa cea mai tare
Si la Algebra si-n parcare
Eram si ingeri si nebuni
Deoarece
Eram echipa cea mai tare
Si repetenti doar la purtare
Chilugii sfinti din XII B.